Reacţie la „conservatorismul” domnului Alexandru Dobrea


Am citit cu interes articolul domnului Alexander Dobrea legat de conservatorism. Interes zic, pentru că astfel de subiecte sunt atinse de un număr foarte restrâns de persoane. Din păcate, conţinutul textului domnului Dobrea nu excelează în originalitate, esenţă ideii conservatoare fiind atinsă foarte superficial. Superficială, pentru că ideile de la care porneşte Dobrea sunt mult prea primitive şi simpliste, la nivelul de primul an de sociologie, insuficiente pentru a înţelege şi a descrie esenţa conservatorismului.  

Domnul Dobrea porneşte de la teoria anomiei sociale a lui Emil Durkheim, prin care fondatorul  sociologiei încerca să înţeleagă fenomenul suicidului. În urma cercetărilor efectuate, Durkheim ajunge la concluzia că creşterea bruscă a cazurilor de suicid cresc anume în perioadele de schimbări majore. Anomia, potrivit lui, este starea intermediară între modelul unei societăţi vechi şi noi, când vechile norme şi instituţii sociale au fost ruinate, iar cele noi încă nu s-au născut. Ce are ideea anomiei sociale cu ideea conservatoare ca atare? Nu prea are, pentru că conservatorismul nu presupune păstrarea unui „status-quo”, a unei stări de fapt, aşa cum ar presupune Dobrea, ci un anumit model social, politic şi cultural concret.

În primul rând este vorba de modelul statul organic şi a unei democraţii organice, un funcţionează principiul ierarhiei complementare, fiind respinsă ideea „contractului social”. În al doilea rând, conservatorismul acordă atenţie Tradiţiei, care nu este privită ca un element cultural, ci ca un principiu metafizic primordial care acordă legitimitate instituţiilor sociale. În treilea rând, conservatorismul nu acordă prioritate economicului, spre deosebire de socialism şi liberalism, ci valorilor morale şi spirituale. Acest lucru nu însemnă nicidecum că ideea conservatoare ar ignora problemele economice, ci faptul că ea încearcă să identifice o abordare diferită decât cea clasică (dirijism, distributism, cooperaţie etc.), privind economicul ca unul din multitudinea instrumentelor îmbunătăţirii vieţii umane, nu ca un fatalism căreia este supus omul. În al patrulea rând, conservatorii au în centrul atenţiei ideea de Persoană – ca un complex socio-cultural şi spiritual, opusă ontologic ideii „individului abstract” – un organism biologic şi o unitate statistică.

Conservatorul crede că colectivitatea umană există două elemente fundamentale: cel dinamic – care se schimbă în funcţie de contextele istorice, şi cel static – care este valabil pentru orice perioadă a istoriei, determinând însăşi existenţa a omului şi colectiviăţii umane. Iată de ce normele sociale nu reprezintă nicidecum o prioritate a conservatorismului, ci valorile tradiţionale transmise prin ereditate, care determină anumite norme în dependenţă de contextul istoric.

Astfel, nu orice menţinere a normelor reprezintă o atitudine „conservatoare”, mai ales dacă acele norme sunt opuse valorilor traidiţionale. În pofida stereotipurilor înrădăcinate, conservatorismul poate fi şi un curect revoluţionar.

În perioada interbelică, intelectualitatea germană a pus serios în discuţie relaţia dintre „conservatorism” şi „revoluţie”. Conservatorii s-au opus mult timp revoluţiilor liberale şi socialiste, însă după victoria acestora într-o bună parte a Europei, s-a pus întrebare necesităţii unei „contrarevoluţii”, care ar restabili ierarhia valorilor tradiţionale. Astfel, în Germania s-a născut mişcarea intelectuală „Revoluţia Conservatoare” care avea aşa personalităţi de reang continental ilustre precum Arthur Moeller van den Bruck, Martin Heidegger, Ernst Niekisch, Oswald Spengler, Werner Sombart, Ernst Junger, Carl Schmitt, Rene Guenon, Julius Evola, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Mircea Vulcănescu, Ernest Bernea, Trăian Brăileanu etc. Trebuie să reţinem că termenul de „revoluţie” este diferit de cel socialist sau liberal, semneficând o transformare radicală a societăţii prin revenire la valorile tradiţionale şi restabilirea structurii ierarhice fireşti a societăţii.

Aşa cum Freud şi Şcoala de la Frankfurt a reprezentat nucleul intelectual al  neomarxismului, nucleul „revoluţionar conservatorismului” a reprezentat  ideile lui Carl Gustave Jung, Cercul „Eranos” (la lucrările căruia a participat şi Mircea Eliade) precum şi „Colegiul Sociologic” a lui Georges Bataille.

Una din versiunile interesante a conservatorismului este ţărănismul din România, care pornind de la nişte viziuni de stânga, a reuşit să evolueze într-un sistem de idei conservatoare, care avea în centru modelul ţăranului român, opus atât capitalismului oligarhic, cât şi socialismului proletar. De ce ţăranul român? Din perspectiva economică, acesta avea un avantaj clar faţă de muncitorul salariat – ţăranul deţinea mijloacele de producţie, care îi garantau independenţa economică, iar asocierea ţăranilor în cooperative la nivelul obştei crea premize serioase pentru consolidarea economică, ridicarea nivelului cultural şi formarea unui actor politic puternic.

Ideile fundamentale ale conservatorismului au rămas aceleaşi chiar dacă a suferit multe influenţe, cum ar fi cele tradiţionaliste, ecologiste, distributiste, comunitariste, personaliste, eco-anarhiste, naţional-anarhiste, neomarxiste, situaţioniste, pe alocuri chiar troţkiste (cum ar fi cazul neoconservatorilor americani), iată de ce nu trebuie să mirăm că dese ori, personalităţile de extrema stângă şi extrema dreaptă se pot regăsi la un moment dat pe o platformă conservatoare după o etapă îndelungată a evoluţiei intelectuale. Astăzi puterm vorbi de un conservatorism postmodern, care vine cu un proiect ideologic masiv care are menirea să ia locul ruinelor societăţii moderne, opunându-se proiectului postliberal, care a înglobat principiile socialiste, liberale şi neomarxiste.

PS: această postare nu are drept scop jignirea cuiva, ci continuarea unei linii de dialog pe plan ideologic

Reacţie la „conservatorismul” domnului Alexandru Dobrea

Un gând despre &8222;Reacţie la „conservatorismul” domnului Alexandru Dobrea&8221;

  1. Earth and Sea zice:

    Sorry I cannot write in Romanian but Mr. Racu have you ever considered getting your writings translated into English? Your site has already had over 2000 visitors from English-speaking countries and I think you would have a wider audience. If you wrote a book and had it translated I would gladly buy it, and I am probably not the only one.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s