Pentru a salva criminalii, condamnăm un “regim criminal”?


Cu toate astea, nu există nicio hotărâre a judecăţii în privinţa crimelor din perioada comunistă, în pofida faptului că istoricii au primit acces la arhivele MAI şi KGB. Comisia de studiere a crimelor regimului comunist înfiinţată de Mihai Ghimpu nu a generat nicio listă cu numele persoanelor care se fac vinovate de deportările în masă şi de organizarea foametei, ci s-a limitat la o „apreciere” sterilă.

Cu toate astea, noi dorim să aflăm numele criminalilor şi cazuri concrete, fără a face referinţă la un abstract „regim totalitar”. Ce bun va aduce condamnarea comunismului? Tot atât cât şi condamnarea „nazismului”- nimic util, doar premize în plus pentru încălcarea unor drepturi elementare. E la modă să condamni nişte momentele trecutului, dar nu e la modă să pedepsești pe criminalii adevăraţi.  De ce nu, doar aşa ne dăm şi noi în rând cu „lumea civilizată” . Nu am crezut niciodată că e aşa de uşor să devii „civilizat” – adică să treci în rândul „rasei superioare” – trebuie doar să adopţi „ce trebuie”.

Până în prezent, nimeni nu a îndrăznit să abroge aberanta lege aprobată în 2003 de majoritatea comunistă „cu privire la contracararea activităţii extremiste”, care a fost îndreptată împotriva opoziţiei de atunci. Nimeni nu va o abroga, pentru că alimentarea şi exploatarea unor fobii sociale este o activitate profitabilă din punct de vedere electoral pentru toate partidele police.

Prin „condamnarea fastuasă a comunismului”, liberalii au turnat beton peste groapa istoriei şi s-au limitat la nişte declaraţii formale, lipsite de conţinut, războindu-se cu ideologiile şi simbolurile comuniste, prostind alegătorii obişnuiţi cu spectacole ieftine. Poate să rezolvăm în acelaşi hal şi problema „evenimentelor din 7 aprilie”? Să adopte Parlamentul o declaraţie prin care să se condamne acţiunile ilegale de atunci şi să ne culcăm îndulciţi de gândul că „în sfârşit s-au pus punctele pe i”.

Pentru toţi este clar că acest pas este unul strict electoral. O categorie a populaţiei doreşte mai mult circ, o altă categorie mai mult pâine. Dacă pâine este prea puţină, se organizează mai mult circ şi masele fanatizate vor urma cu docilitate „tătucul”.

S-a întrebat oare cineva, de ce nimeni nu este cointeresat în dezvăluirea persoanelor care au săvârşit crime grave împotriva umanităţii în perioada regimului comunist? De ce legea lustraţiei nu a putut fi adoptată de niciunul din Parlamentele din 1990 încoace? Se prea poate printre actualii „anticomunişti” există părinţi sau bunei care au fost principalii dirijori în asasinate şi deportări şi se prea poate datorită acestor rude şi acestor crime, mulţi din actualii „anticomunişti” se află acum în vârful piramidei politice.

Se prea poate că în timp ce parlamentarii condamnau regimul comunist, un criminal care a organizat deportările şi foametea stătea liniştit acasă la televizor cu o bere în mână  şi râdea pe sub mustăţi, având o medalie în piept pentru „merite deosebite” şi o pensie groasă. Şi el este mulţumit pe deplin de „condamnarea comunismului” pentru că aceasta nu îl vizează şi nu îl atinge.

Comunismul a fost condamnat – anticomuniştii şi-au satisfăcut pe deplin poftele şi frustrările. Povestea a luat sfârşit.

Oare?

Pentru a salva criminalii, condamnăm un “regim criminal”?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s