Nu sunt patriot


Motto: “Patria este norodulnu tagma jefuitorilor! ” (Tudor Vladimirescu)

Ce înseamnă pentru un basarabean patriotismul? Steagurile, imnurile, paradele şi declaraţiile de dragoste şi mândria de a fi „moldovean”? Nu, nicidecum. Suntem o regiune rurală, în care mai persistă un mod tradiţionalist de a privi lucrurile. Pentru omul de la ţară este de neînţeles sensul sărbătorirei „zilei independenţei” – mai curând pentru dânsul această „excitare patriotică” este mai curând un capriciu al orăşenilor, care sunt obişnuiţi să trăiască într-o „societate a spectacolului”.

Pentru basarabeanul de rând, nu există un alt patriotism decât cel al „ocinei” – a satului său natal, al mahalei, al lotului de pământ din care se hrăneşte, al neamurilor şi familiei sale şi al Bisericii. Unii ar spune că e un anarhism curat. Da, poate e un „anarhism”, însă e viziune organică asupra vieţii, venită dintr-o experienţă milenară a generaţiilor care au trăit pe aceste pământuri. Pe de altă parte, „patriotismul” , care se cultivă prin mass-media şi instituţiile de stat, pare atât de fals, atât de nefiresc, atât de ridicol într-o ţară care are absolut alte valori, alt mod de a privi lucrurile.  „Patriotismul” nostru este unul imitativ, motiv pentru care este şi unul steril – toţi se declară „patrioţi” – dar nimeni nu crede sincer în ceea ce spune. E un fel de autoamăgire în masă. Chiar şi cuvintele “patrie”, “patriot” sunt împrumuturi dintr-o limbă străină, care nu are nimic cu adevăratele trăiri ale unei limbi vii. E ca şi cum ai spune „amor” (un cuvânt lipsit introdus artificial, lipsit de viaţă) în loc de „dragoste” sau „iubire”.

Nu pentru că Republica Moldova ar fi un stat „neîmplinit” şi „nefuncţional” – e un capitol separat de discuţii, ci pentru că „patriotismul” pe care clasă dominantă vrea să-l promoveze ca pe un nou brand de bere timp de 21 de ani, este unul lipsit de conţinut, nu este expresia unor valori, al unor idealuri, al unor năzuinţe. Ziua de 27 august este ca şi 8 martie – vrei nu vrei, „trebuie să-ţi faci datoria”, să-ţi pui bifă în propria conştiinţă. E un element al „religiei laice” din mediul urban, la care se aliniează toţi, de la mic la mare.

Iată de ce nu mă consider patriot. Nu pentru că nu mi-aş iubi ţara. Iubesc Republica Moldova şi mă doare starea în care au ajuns majoritatea cetăţenilor. Mă interesează mai mult soarta a oamenilor care trăiesc aici, nicidecum soarta a unei clase politice sau a unei birocraţii, care împreună şi-au însuşit calitatea de “STAT”, şi un cult al venerării lor – aşa-numitul “patriotism”. Mă dezgustă, această onanie colectivă a unor mase de oameni orbi şi inculţi, care vin de nicăieri pleacă spre nicăieri, care trăiesc de la o lozincă la alta, de la un spot publicitar la altul, de la campionat de fotbal, la „eurovision”, devinind unităţi statistice înstrăinate de propriile trăiri şi instincte, pentru care ultimul “zvâcnit” al culturii moderne este “Dă-te-n k…a mătii”.

În Republica Moldova nu există PATRIOŢI, există doar proştii, naivii şi nemernicii care îşi însuşesc această calitate.

Nu sunt patriot

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s