Spre un nou sistem politic – „partidele-reţea”


Criza Partidului Comuniştilor este un exemplu cras al falimentului modelului structurilor birocratice într-o epocă postindustrială. Activul comunist conştientizează această problemă, încercând să facă faţă noilor condiţii, însă modelul său organizaţional reduce la zero orice eforturi de a utiliza noi metode de comunicare cu publicul (cum ar fi activismul în internet). Această criză nu atinge atât PCRM, cât instituţia partidului politic în sine. Partidul – ca structură politică birocratică, apărută în modelul societăţii industriale, a devenit una foarte amorfă. Acest proces determină ca „activul” PCRM să devină tot mai izolat de realitatea socială, fiind tratat cu neîncredere şi ironie de cei din societate civilă, în pofida tentativelor comuniştilor de a mima participarea unui „bloc apolitic” (a se vedea eşuatul „Congres al cetăţenilor” înfiinţat de activiştii de partid).

Îndrăznim să presupunem că începând cu anul 2007, avem de a face cu structuri absolut noi (mai puţin cu „noua generaţie de politicieni”), care au foarte puţine lucruri în comun cu ceea am obişnuit a înţelege în trecut prin termenul de „partid” . Formaţiunile care se află astăzi la guvernare reprezintă o încrengătură de reţele sociale (a nu se confunda cu reţelele de socializare – din internet) structurate orizontal  alcătuite din multitudine de noduri, descentralizate, care reprezintă activişti societăţii civile, mass-media, cercuri de afaceri, relaţii de rudenie, lideri de opinie, reprezentanții structurilor de forţă şi a instituţiilor guvernamentale, care sunt o parte componentă a „partidului”, dar în acelaşi timp nu sunt  activişti de partid. O astfel de structură, spre exemplu, o au cele două partide din SUA.

Astfel de organizaţii nonbirocratice sunt mult mai flexibile şi mult mai capabile să se reconfigureze şi să se readapteze la noile schimbări şi noi ameninţări, în timp ce structurile birocratice cu greu fac faţă unei noi societăţi, pe care nu au capacitatea de a o înţelege pe deplin. Considerându-se autosuficienţi, de fapt,  partidele birocratice singurele îşi apropie sfârşitul.

PL, PLDM şi PD nu reprezintă structuri puternic birocratizate, nu au o ierarhie rigidă, nu au tradiţie organizaţională, nu au o ideologie dominantă, ceea ce le oferă un avantaj şi o superioritate faţă de oricare altă structură politică. În cazul lor, utilizarea termenului de „partid” este pur convențională.

Mai mult decât atât, această situaţie le permite să nu rămână permanent entităţi indivizibile, ci să se intersecteze cu alte reţele, formând reţele mai mari, în care indivizii circulă liber dintr-un nod în altul, fără a avea o etichetă politică rigidă. În această „super-reţea” a societăţii civile – „conducerea de partid” nu este decât un nod al unei structuri non-ierarhice, asemenea altor noduri.

Din perspectiva unor astfel de structuri non-birocratice, conceptul de „opoziţie” devine un non-sens, partidele „birocratice” şi „antisistem” fiind tratate asemenea unor dinozauri care îşi trăiesc ultimele zile. Dispariţia lor va fi una inevitabilă, prin absorbirea componentelor sale de noul sistem politic, ceea ce se şi observă deja.

Spre un nou sistem politic – „partidele-reţea”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s