Ar putea “opoziţia” să devină o opoziţie consolidată?


În Republica Moldova va fi imposibil un front „antiliberal” atât timp cât în interiorul grupurilor, care ideologic sunt opuse politicii actualei guvernări, vor exista disensiuni pe probleme minore. E vorba în primul de clişeele pe care le exploatează unele formaţiuni politice în speranţa că în acest fel vor putea acumula un capital politic suficient pentru obţinerea unei majorităţi parlamentare: românofobie, „antifascism”, isterie antiunionistă, centrare excesivă pe nişte proiecte geopolitice incerte. Astfel de subiecte prezintă un interes pentru un segment foarte mic al populaţiei – chiar mai mic decât cel al grupurilor unioniste. Acest lucru se poate observa şi prin analiza sondajelor de opinie, atunci când face o interpretare profesionistă a rezultatelor, dar şi prin observaţiile asupra activismului unor grupuri în spaţiul public. Nimeni nu poate nega faptul că „filoromânismul” – extrem sau moderat, unionist sau statalist, este un element dominant în mediul tinerilor – cel mai activ segment al societăţii, ceea ce ar însemna că orice manfiestare românofobă este echivalentă cu o sinucidere politică.

Să ne amintim de exemplul „revoluţiei oranj”, când formaţiunile de dreapta şi comuniştii şi-au unit eforturile în răsturnarea regimului lui Kucima, iar tinerii au devenit forţa motrică a acestei „revoluţii”. Această întorsătură radicală a fost posibilă doar prin renunţarea la clişeele ideologice şi fixarea unui mesaj comun clar şi atrăgător pentru întreaga societate.

O greşeală fatală a comuniştilor este şi campania împotriva interzicerii simbolului „secerea şi ciocanul”. O bună parte a publicului percepe acest conflict ca o problemă care aparţin în exclusivitate PCRM-ului, pe care doar partidul trebuie să o rezolve. Probabil, activul comunist mai trăieşte iluzia că societatea asociază problemele partidului cu problemele sale personale.

Mult mai raţională ar fi fost o strategie axată pe „libertatea de expresie” – pe o campanie împotriva  interzicerii oricăror simboluri, în favoarea libertăţii de exprimare a cetăţenilor – subiect care vizează pe oricine. Sunt sigur, în acest caz susţinerea din partea societăţii ar fi fost mult mai mare.

Exclusivismul, sectarismul şi ura patologică faţă de toţi cei din jur, de care suferă stânga politică împiedică pe aceasta să-şi identifice potenţiali parteneri din flancul de dreapta, dintre cei care s-au distanţat sau care ar urma să se distanțeze de AIE.  Acesta ar fi unul din obiectivele necesare într-o luptă consolidată împotriva politicii actualei guvernări. Cu toate astea, s-ar crea senzaţia că toată strategia stângii constă în consolidarea, nu fărâmițarea AIE. PCRM se transformă tot mai mult într-o sperietoare pentru cei care doresc să se distanţeze de alianţa de guvernare, decât de o forţă politică care ar avea obiective clare şi precise.

Dacă PCRM nu îşi va revedea mesajele cu care vine în public şi nu va deveni mai deschisă faţă de flancul de dreapta, dar şi societatea civilă, procesul ruinării sale se va accelera în următoarea perioadă.

Ar putea “opoziţia” să devină o opoziţie consolidată?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s