Despre mitologia “plahotniucismului”


‎”Nu prin discursuri sau prin decizii ale majorității
vor fi rezolvate marile probleme ale epocii noastre 
ci prin foc și sabie!”
(Otto von Bismarck)

plahotniucToată această isterie „antiPlahotniuc” îmi pare tot mai dubioasă. Se vorbeşte tot mai mult şi mai mult în mass-media despre un oligarh mitic, care ar fi controlat orice mişcare din această ţară – „râul, ramul”, un personaj care întruchipează tot ce poate fi mai rău. Anterior, să ne amintim, ceva ani în urmă, cu aceeaşi isterie se vorbea despre fiul fostului preşedinte, care ar fi ţinut întreaga ţară la degetul său mic. Unii chiar au pornit campanii furibunde „Moldova fără Voronin”, asigurându-ne că vom trăi ca în sânul lui Dumnezeu după debarcarea lui.

Voronin a plecat. Au trecut câţiva ani, pentru a ne convinge că răul are rădăcini mult mai adânci. Nimic esenţial nu s-a schimbat, în afară de unele lucruri: s-au mai deschis ceva malluri, unii au divorţat, unii şi-au făcut bloguri, iar alţii şi-au tras posturi de televiziune glamouroase. În rest, totul a rămas pe vechi: cumătrismul, corupţia, parazitismul unei „pături superpuse” au întoxicat întreg organismul în aşa hal, încât niciun fel de alegeri nu ne mai pot scăpa de această năpastă. Am devenit atât de bolnavi, încât corupţia şi traficul de influenţă au devenit un fel de garant al funcţionării sistemului democratic, un garant al imposibilităţii concentrării puterii într-un singur centru.

Sistemul corupt şi cumătrismul au devenit o condiţie necesară pentru menţinerea unui soi de „poliarhii” în interiorul societăţii moldoveneşti. Iată de ce la noi anume cele mai corupte elemente se vor afla mereu în primele rânduri în lupta pentru un sistem democratic.

Din păcate, la noi corupţia este acel element care a înlocuit ceea ce în alte societăţi reprezintă clasa mijlocie – pătură care constituie garantul unui echilibru social, economic şi politic. Corupţia noastră este cea care eliberează energiile sociale negative, eliminând pericolul unei explozii sociale în masă. Imaginaţi-vă, ce ar face oamenii dacă ar fi puşi faţa faptului de a nu putea rezolva nicio problemă pe căi ocolite?

Să o spunem sincer: întreaga noastră societate iubeşte, adoră corupţia, pur şi simplu, chiar dacă făţiş toţi se pronunţă împotriva ei. Toţi condamnă traficul de influenţă, în acelaşi timp – toţi şi-ar dori să aibă o rudă „pe ici colea”. Toţi îşi doresc profesori, medici, poliţişti incoruptibili, dar înjură pe cei care refuză să ia mită în momentele în care au nevoie să o dea pentru a rezolva „mici neplăceri”. Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că fără corupţie este tot mai greu să supravieţuieşti în statul Republica Moldova.

Starea în care suntem astăzi, a fost determinată de anumite circumstanţe istorice, în care ne-am aflat în ultimele secole, nicidecum de o persoană sau un partid. Prin urmare, alte circumstanţe istorice (pe care tot noi trebuie să le creăm), ar trebuie să scoată ţara noastră din această prăpastie adâncă. În Turcia, în ultimile patru decenii decenii, spre exemplu, a fost nevoie de vreo trei lovituri de stat ale armatei, pentru a elibera societatea de năravurile proaste care se trăgeau de pe vremea Imperiului Otoman. Germania a avut nevoie de „foc şi sabie” pentru a ajunge dintr-o anarhie coruptă, într-un stat unitar şi bine organizat, aşa cum îl cunoaşte şi astăzi.

Dar să revenim la Plahotniuc şi “plahotniucismul” nostru.

Să spun sincer, nu am nici simpatii, nici antipatii pentru această persoană. Nu mi-a luat şi nici nu mi-a dat nimic. Nu cunosc nimic despre calităţile sale morale sau intelectuale. Eu doar tot mai încerc să înţeleg ce i se reproşează. Fiţi de acord, nu poţi judeca un om după nişte zvonuri şi legende, iar în afară de zvonuri şi legende, răspândite de tot felul de jurnalişti şi bloggeri de serviciu, nu am auzit nimic esenţial, care ar merita o abordare serioasă. O fi controlând Plahotniuc justiţia? Întrebaţi cetăţeanul simplu şi el vă va răspunde că justiţia este controlată de oricine are bani – iar oameni bogaţi nu avem chiar atât de puţini. Se face vinovat Plahotniuc de „atacuri raider”? Păi, la noi în ţară atacuri raider se ocupă cui nu-i lene şi cine îşi poate permite financiar astfel de operaţiuni – lista persoanelor cu astfel de ambiţii şi capacităţi este foarte lungă, începând cu mici întreprinderi de la sate, terminând cu întregi ramuri ale economiei. Chiar şi unele companii care orbitează în jurul PD-ului nu sunt lipsite de astfel de pericole.

Oare am rezolvat noi toate problemele, în cât doar Plahotniuc ar mai fi singura piedică în calea „bunăstării generale”?

Categoric, refuz să cred că un oarecare Vlad Plahotniuc este izvorul tuturor relelor, iar cei care i se opun, ar reprezenta un fel de „pavăză a democraţiei”,  motiv pentru care ar merita să fie aplaudaţi, susţinuţi şi votaţi. Desigur, îi vom aplauda, îi vom vota, pentru a cădea iarăşi din lac în puţ, a câta oară! Ce îi mai rămâne bietei plebe flămânde şi prostite? Pentru mine nu o piesă este problema, nu un partid şi nicio persoană, ci întregul sistem, care poate fi lecuit doar printr-o demolare totală. E „antidemocratic”? Ei, şi ce? Ce mai avem de pierdut?

Despre mitologia “plahotniucismului”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s