Numele de „volohi” provine de la tiverţi?


tivertiUn lucru interesant am descoperind căutând informaţii despre tiverţi, triburile misterioase care au locuit în Basarabia între secolele IX şi XII. Un element important pe care îi despărţea de slavii kieveni, care se închinau zeului Perun, era cultul zeului Veles (Volos) – zeu chtonian, protector al vitelor, păstorilor, al magiei şi al muzicii. Conform mitologiei slave, Perun (zeul războinic al focului şi fulgerului, asemănător cu Gebeilezisul geto-dac) şi Veles (zeul pământean, asemănător cu Zamolxisul geto-dac) sunt duşmani de moarte. În Kiev,  idolul Velesului era prezent doar în mahalalele târgoveţilor, acesta fiind considerat şi un zeu protector al comerţului (ceea ce ne aminteşte de „viţelul de aur” ridicat de Israel pe când Moisei se afla pe muntele Sinai).

Însăşi originea tiverţilor este una neclară. Unii istoricii ruşi tind să-i includă în ansamblul triburilor slavilor de est, unii îi consideră continuatori ai triburilor tirageţilor, alţii îi consideră de origine turanică sau iraniană. Din câte se pare, această populaţie era vorbitoare de două limbi, pentru că în „Cronica vremurilor trecute”, aceştia sunt prezentaţi ca „tolkovinî” – adică, „traducători”. Cert este că aceştia „dispar” misterios din istorie prin secolele 11-12, în momentul în care aici „apar” volohii.

Nu am putea exclude faptul că numele de „volohi” pentru populaţia din spaţiul Carpato-Nistrean, să fi provenit de la tiverţii, care se închinau zeului Volos, exact aşa cum „Walha” sau „Volce” (celţii romanizaţi) s-a extins asupra tuturor latinofonilor. Asemănarea dintre aceste cuvinte ar fi putut determina o confundare dintre „voloh” şi „valah”, transformându-le în sinonime.

Dacă Rusia Kieveană se construia în jurul cultului lui Perun, tiverţii erau „păgâni”, pentru că se închinau unei zeităţi inamice. De altfel, în „Cronica vremurilor trecute” sunt numiţi cu dispreţ „поганые толковины” („traducători mizerabili” sau „traducători păgâni”), motiv pentru care ar fi putut fi identificaţi cu zeitatea lor. Se prea poate tiverţii să fi fost numiţi de vecinii săi slavi „voloşskie” („de a lui Volos”), nume extins şi asupra valahilor care au asimilat triburile tiverţilor.

De altfel, trebuie să evidenţiem faptul că tiverţii aveau aceaşi ocupaţie cu valahii – păstoritul, spre deosebire de restul slavilor, care în cea mai mare parte erau agricultori. Nu întâmplător, simbolul Ţării Moldovei a devenit capul de bour – animalul care simboliează zeul Volos (Veles), protectorul păstoritului.

În religiile păgâne semitice, zeul Moloh sau Vaal era reprezentat şi el de figura bourului, fiind o zeitate a soarelui şi bogăţiei.

Legenda descălecatului Ţării Moldova, în care Dragoş-Vodă vânează un bour, ar putea fi interpretată ca o reprezentare a cuceririi de către nobilul maramureşean al „pământului volohilor” – ceea ce a devenit ulterior Ţara Moldovei.

Numele de „volohi” provine de la tiverţi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s