„Argo” – americanii „civilizaţi” şi iranienii „barbari”

Iată că americanii au mai produs un film care merită să fie privit. Este vorba de „Argo”, un film bazat pe fapte reale, care descrie o istorie din perioada Revoluţiei Islamice din Iran (1979), când poporul iranian se ridică împotriva regimului-marionetă a şahului şi în acelaşi timp, împotriva întregii lumii occidentale.

Tiranul, care a exploatat nemilos ţara, dar şi a ucis zeci de mii de persoane nevinovate, îşi găseşte azil politic în SUA. Acest fapt trezeşte revolta populaţiei, care ia cu asalt ambasada americană din Teheran. Toţi lucrătorii misiunii diplomatice sunt luaţi ca ostatici, însă şase persoane reuşesc să fugă, ascunzându-se în incinta Consulatului Canadei din capitala iraniană.

Sarcina agentului CIA – Tony Mendez constă în eliberarea urgentă a acestor persoane, pentru că în cazul în care vor fi identificaţi de forţele revoluţionare, îi aşteaptă o moarte în chinuri groaznice.

Întregul guvern şi serviciile secrete american sunt în pană de idei: evacuarea celor şase american dintr-un Iran, în care orice cetăţean este un agent docil al guvernului, iar orice străin este executat dacă este suspectat de spionaj în folosul SUA, pare absolut ireală.

Tony Mendez propune o idee foarte îndrăzneaţă: imitarea producţiei unui film artistic care ar permite evacuarea cetăţenilor americani sub acoperirea unor cineaşti canadieni. Veţi afla cu ce s-a terminat toată povestea dacă veţi privi filmul „Argo”.

Pelicula evocă foarte bine atmosfera anilor 70, iar regia şi scenariul sunt atât de bine ticluite, încât veţi rămâne în suspans până la sfârşitul filmului, chiar dacă veţi căuta să vă informaţi anterior despre istoria reală care a stat la baza acestui produs cinematografic.

Desigur, nici nu se putea evitat prezentarea iranienilor drept nişte sălbatici, chiar dacă în multe momente, însăşi americanii le dau dreptate localnicilor prin replicile sale. Nu aş vrea să cred că filmul face parte din stilul obişnuit al americanilor de a duce război informaţional prin intermediul producţiei cinematografice. În unele momente, filmul pare chiar destul de filo-iranian.

Aş îndrăzni să spun că „Argo” merită să fie numit cel mai bun film al anului 2012.