Recenzie la „Den brysomme mannen”: „Omul trăitor, într-o lume moartă”


brysom2_1177354795Filmul „Den brysomme mannen” (Norvegia ) E povestea unui om ajuns într-un oraş bizar, în care totul este nesuferit de perfect. Aici oameni trăiesc într-o absolută comoditate, într-o lume a prieteniei, respectului şi toleranţei.  Fiecare are un servici la care este tratat cu binevoinţă şi cu zâmbete pe buze, peste tot domină curăţenia şi liniştea. Locuitorii îşi aleg zilnic un nou interior pentru apartament şi oficiu, cinează unul la altul, se împerechează fără prea multe implicaţii şi se despart „în mod civilizat”. E o lume în care nu există copii (iraţionalismul), ci doar oameni maturi şi pragmatici (raţionalism). E o lume atât de „perfectă”, în cât omul a devenit o simplă „anexă imperfectă”, lipsită de orice importanţă. În această lume nu există omul cu trăirile sale interioare, ci doar individul cu viaţa sa exterioară: haine frumoase, casă luxoasă, mobilă după ultimă modă, cariera personală. Chiar şi mâncarea sau băutura sunt lipsite de gust, pentru că ceea ce contează este însăşi consumul, nu senzaţiile sau trăirile interioare (a se vedea „Societatea spectacolului”, de Guy Debord).

Este o „societate deschisă”, aşa cum a perceput-o Karl Popper, cu indivizi raţionali, responsabili şi critici. E o lume a roboţilor, a manechinelor înstrăinaţi de propriile trăiri interioare,  care nu sunt decât nişte piese sau decoraţiuni ai unei lumi „civilizate”, din care adevăratele trăiri – nebunia, credinţa, instinctele, suferinţa, durerea, dragostea, furia, violenţa şi ura au fost izgonite.

Ce soartă poate avea un „om trăitor” într-o lume a „oamenilor civilizaţi”? Gândul la moarte ar fi unica salvare a vieţii interioare.

Iată că personajul principal (care ne aminteşte de naratorul din „Fight Club” ) găseşte în subsolul unui necunoscut o gaură într-un zid de piatră, din care,  dintr-o lume necunoscută, pătrund mirosuri, muzică şi râsete de copii. Această gaură, care aminteşte ca formă organul sexual feminin (simbolul vieţii) se transformă într-un gând obsedant. Înarmându-se cu nişte instrumente, el începe să lărgească această gaură, săpând un fel de peşteră, care aminteşte uterul matern, din care încearcă să renască „omul trăitor” în „lumea de dincolo”. Personajul nu reuşeşte să pătrundă în acea lume stranie, strecurând doar pentru o clipă mâna, pentru că este imediat înhăţat de forţele de ordine şi aruncat ca un gunoi în afara oraşului – un soi de avort simbolic şi spiritual la care este supus individul care încearcă „să iasă din Sistem”.

Haideţi să medităm: oare nu este această societate pe care o visăm noi – cei din Estul  Europei? Oare nu o astfel de lume caută fraţii, surorile, iubitele noastre, care au părăsit lumea noastră – cea a oamenilor care mai păstrează nişte scânteie de viaţă, spre a trăi într-o lume care nu există?

Recenzie la „Den brysomme mannen”: „Omul trăitor, într-o lume moartă”

Un gând despre &8222;Recenzie la „Den brysomme mannen”: „Omul trăitor, într-o lume moartă”&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s