Despre „noul totalitarism” şi „noii non-conformişti”


Anti_consumerism_by_BulhakovA doua jumătate a secolului XX a stat sub semnul luptei împotriva „totalitarismului”. Producţiile literare şi cinematografice abundă în tablouri ale unor societăţi în care maşinăria statală, înzestrata cu puteri absolute, supune viaţa omului unui control excesiv, transformând oamenii în nişte piese ale unui mecanism gigantic. Un astfel de discurs „antitotalitarism” şi-a însuşit, în mod special, postmodernismul, care venit ca o reacţie, nu atât ca un model ideologic sau valoric.

A şi fost firesc ca un astfel de discurs să ajungă într-o criză profundă, după ce au dispărut o bună parte a dictaturilor, democraţia-liberală – ca model politic, iar neomarxismul – ca model socio-cultural, au devenit „unanim acceptate”. Vechiul discurs „nonconformist” a devenit irelevant odată ce a dispărut „inamicul” numărul unu: sistemul totalitar de tip industrial (capitalismul bazat pe producţie industrială şi comunismul, ca ideologie).

Societatea informaţională şi capitalul speculativ au instituit o nouă formă de totalitarism, cu noi mecanisme de control şi noi forme de dominaţie: corectitudinea politică şi războiul informaţional. Primul serveşte ca mijloc legal şi politic de limitare a drepturi noilor grupurilor non-conformiste, ce de-al doilea distruge orice cod moral – care reprezintă un mecanism de autoapărarea a societăţii şi livrează produse „comode” care să obişnuiască populaţia cu modul de viaţă hedonist.

Un astfel de „totalitarism cu faţă umană” îl regăsim şi în unele producţii cinematografice distopice noi (eu le-aş numi „neo-distopice”): „Brave New World” (1998), „Matrix” (1999),  „Den brysomme mannen” (2006), „Hobo with a Shotgun” (2011). Aici totalitarismul nu mai este prezentat ca o maşină care foloseşte puterea brută pentru a se legitima, ci dimpotrivă, oferă cât mai multă libertate şi o viaţă comodă omului cotidian. Într-un astfel de model, cetăţeanul este coparticipant la funcţionarea sistemului totalitar, ceea ce ar însemna că cel ce luptă împotriva noului totalitarism, luptă împotriva propriei persoane, împotriva libertăţii, prosperităţii şi comodităţii.

Cine sunt grupurile non-conformiste care subminează „fundamentele noii lumi”? Comunităţile religioase conservatoare creştin-ortodoxe şi islamice, clerofascismul catolic, identitarişti, tradiţionaliştii, distributiviştii, agrarianiştii, primitiviştii, cercurile naţional-bolşevice sau naţional-anarhiste, precum şi unele elemente ale fostelor mişcări comuniste, care promovează conservatorismul radical (cum ar fi Alain Sorel în Franţa), etc. Toate acestea nu sunt decât nişte cioburi ale un perioade mai vechi: fie cea preindustrială, fie cea industrială, toate au însă un singur lucru comun: ele reprezintă un model alternativ unei lumi post-postmoderne.


Despre „noul totalitarism” şi „noii non-conformişti”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s