Minorităţile sexuale, ca o problemă metapolitică


gayProblema „minorităţilor sexuale” nu ese atât o problemă medicală, religioasă sau morală, cât o problemă de filosofie socială şi politică, care nu este legată implicit de viaţa sexuală, cât de fundamentele valorile ale unei societăţi, pe care se construieşte sistemul juridic şi politic.

Ce se întâmplă la noi în această privinţă în dezbaterile publice? Pe de o parte nu există experţi care ar fi capabili să analizeze îndeaproape şi să elaboreze o critică solidă acestui fenomen complex, nou pentru ţara noastră; pe de altă parte există o parte a societăţii civile care este pregătită cu un şir de teze dogmatice, minuţios elaborate de grupurile de lobby din diferite ţări ale lumii pe parcursul a 50 de ani. Iată de ce dezbaterile publice la această temă sunt de împinse mereu în zona convenabilă către activiştii gay: religie, morală, medicină, unde au deja pregătite „de acasă” răspunsuri bazate pe sofisme, deconstrucţii, precum şi „decicizii” ale unor foruri ştiinţifice internaţionale, obţinute sub presiunea politicului.

Minorităţile sexuale reprezintă acel „car mic care vine să răstoarne carul mare”. Sarcina lor nu constă în simpla convieţuire comodă cu restul populaţiei, ci modificarea totală a societăţii în care trăiesc, în conformitate standardele unor utopii încropite în câteva medii academice. Este vorba, în primul rând de legislaţie, orânduire politică, morală, cultură, religie. În aceasta şi constă ideea principală a şcolii de la Frankfurt, cuibul discursului neomarxist, pentru care nu „proletariatul” este subiectul istoriei, ci minorităţile oprimate. Anume aceste segmente sociale, în opinia neomarxiştilor, poartă în sine seminţa unei lumi noi. Răul se ascunde în societatea de tip patriarhal, ceea ce ar însemna că toţi cei excluşi şi oprimaţi sunt implicit „purtători ai binelui” (ai valorilor matriarhale), iată de ce „noua lume” trebuie să fie construită după chipul şi asemănarea celor marginalizaţi şi oprimaţi (femeile, homosexualii, tinerii, minorităţile etnice, rasiale şi religioase şi chiar animalele).

Cine este rădăcina răului, potrivit neomarxiştilor? În primul rând, bărbatul sau „arhetipul tatălui” – ca sursa a violenţei şi autoritarismului, familia – în calitate de instituţie care reproduce valorile patriarhale, statul – ca expresie a violenţei simbolice masculine şi orice religie de tip patriarhal (creştinismul, iudaismul, islamul).

Respectiv, modelul social ideal pe care şi-l propun neomarxiştii urmează un model opus, de tip matriarhal, asemenea tuturor utopiilor sociale anterioare: femeia – ca rădăcină a păcii şi toleranţei, promiscuitatea sexuală ca lipsă a unui sistem de valori morale impuse în vechime de o societate a bărbaţilor războinici, anarhia – ca lipsa oricărei instituţii însărcinate cu dreptul exclusiv la violenţă şi orice religie în care zeitatea este o figură cu sex nedeterminat sau feminin („New Age”). Aproximativ acestea ar reprezenta coodonatele acelei utopii sociale pe care îşi propun să realizeze adepţii stângii internaţionale. Vezi comunitatea Auroville.

În tot acest sistem ideologic, homosexualii nu sunt figura centrală, ci doar una din piese, ceea ce ar însemna că problema paradelor gay trebuie privită într-un context global, nu într-o felie îngustă. Iar pentru o astfel de abordare, este nevoie de o analiză profundă, multidimensională şi multidisciplinară, pentru a înţelege sensul tuturor proceselor la care luăm parte. Numai aşa vom putea să ne asumăm cu adevărat o poziţie corectă şi bine fundamentată: la stânga sau la dreapta?

Mai citiţi şi următoarele materiale:

Rammstein: “complexul matern al fiului” şi “revolta soarelui”

Marea revoluţie matriarhală

Metafizica fascismului

Principiul feminin şi masculin sau o definire a tradiţiei şi a modernităţii

“Drumul soarelui” şi “ispita matriarhatului”

8 martie – femeia ca un drapel

Minorităţile sexuale, ca o problemă metapolitică

Un gând despre &8222;Minorităţile sexuale, ca o problemă metapolitică&8221;

  1. Earth and Sea zice:

    ” ‘The emancipation of the flesh’ begins with timid attempts; this is followed by an epoch of strong natural sensuality in which a free, naive love reaches its full climax. Then follows a certain refinement, then debauchery, finally perversion. This necessary cycle seems to encompass the deepest tragedy of human destiny; that all culture, being an estrangement from nature, carries in itself the germs of dissolution, destruction, and death.”
    -Werner Sombart, „Luxury and Capitalism”

    http://www.amazon.com/Luxury-Capitalism-Werner-Sombart/dp/B0006BQBVU/ref=sr_1_4?s=books&ie=UTF8&qid=1376607277&sr=1-4&keywords=werner+sombart

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s