Despre vizita lui Băsescu şi unionismul lipsit de solidaritate naţională


Imagine

Iată că Băsescu a vizitat pentru ultima dată Basarabia în calitate a sa de preşedinte şi în calitatea sa de politician. Este foarte probabil că în România cariera lui politică a luat sfârşit, fiind urât şi dispreţuit de o bună parte a românilor. În schimb, în Republica Moldova, el continuă să fie iubit de mediul unionist. De ce? Pentru că vorbeşte despre unire, patriotism şi din când în când mai strecoară câte o lacrimă pentru „durerile neamului”. La Bucureşti chestia asta nu prea mai merge, la noi da. Românii îl urăsc pe Băsescu, basarabenii îl iubesc. Iată că mă întreb, unde e unitate a românilor în „cuget şi simţiri” despre care se tot vorbeşte?

E un soi de egoism basarabean care ne face surzi şi muţi. Ne doare de problemele noastre locale, dar în pofida faptului că ne declarăm români, nu vrem să ne asumăm responsabilitatea pentru soarta tuturor confraţilor noştri. Ne place să vorbim despre unitatea tuturor românilor, dar batem în retragere când e vorba de asumarea unor probleme comune. Din câte înţeleg eu, aşa trebuie să funcţioneze solidaritatea între fraţi: când ai noştri au o durere, trebuie să ne doară şi pe noi. În cazul românilor, lucrurile nu stau chiar aşa. Din păcate, generaţia noastră nu este singurul caz în istorie.

Unii din nou se plâng că am fost trădaţi de fraţii noştrii în 1940, când am fost lăsaţi pe mâna URSS. Dar câţi basarabeni s-au ridicat împotriva veneticilor? O bună parte din populaţie a stat cuminte şi a privit ca la spectacol cum sunt aruncaţi de la un stăpân la altul fără să mişte un deget, fără să scoată un cuvânt. Este adevărat, a existat un număr mic de oameni care s-au opus, însă aceştia au avut de suferit anume din cauza pasivităţii populaţiei în faţa oricărei agresiuni.

De cele mai dese ori învinuim pe cei de peste Prut de pasivitate şi indiferenţă, dar câţi din basarabeni cunosc situaţia din România şi pe câţi din ei îi doare cu adevărat pentru ceea ce se întâmplă în România? Pe câţi basarabeni le pasă ce cred fraţii de peste Prut despre Băsescu, Ponta şi despre toată politica românească?

A citit Băsescu o poezie patriotică şi a lăcrimat? Foarte bine! Nu ne mai pasă ce face el la Bucureşti, important este să ne simţim noi bine. Iar bine ne este atunci când ne poziţionăm în postură de eterna victimă a unui viol. Postura de victimă ne provoacă orgasm, mai ales când ieşim la microfon şi întrebăm emoţionaţi „oare când ni se va face unirea”, „când va veni prinţul pe cal alb să ne salveze de dragonul roşu”? Desigur, nimeni nu are nevoie de niciun fel de salvare, pentru că însăşi procesul cerşitului ne excită. Cerşetorul se complace în calitate de victimă beteagă, pentru că în acest fel poate obţine o bucată de pâine fără să muncească, pentru că munca nu este decât o suferinţă şi un blestem asumat benevol, iar cerşetorul nu are chef să-şi asume responsabilitatea pentru propria soartă. Într-o oarecare altă situaţie, cei care azi sunt aplaudaţi pentru discursuri emoţionante la microfon, ar fi fost, pur şi simple, nişte fiinţe obscure, deoarece „exhibiţionismul unionist” le este unica calitate, unicul „talent”. El îi oferă „pâinea cea de toate zilele”.

Câţi au întrebat pe Băsescu de soarta exploatărilor gazelor de şist care va transforma regiuni întregi în zone nelocuibile, câţi au întrebat de soarta Roşiei Montana, care va transforma o bucată de Românie în bălţi de chimicate? Câţi s-au interesat de cauzele pentru care politica pro-Nabbuco a dat faliment? Câţi şi-au exprimat nemulţumirea faţă de intenţia lui Băsescu de a lipsi de suveranitate România? Câtora le pasă ce a semnat Băsescu cu Patruşev, fost şef al FSB la Bucureşti? Câtora le pasă de faptul că la ordinul FMI sunt înstrăintate toate bunurile statului român?

Nu, pe basarabeni îi interesează bere şi sarmale gratuite, discursuri despre „apropiata unire” şi concerte de muzică românească pe gratis”. „Am cântat, am dansat, pe la case am plecat” – astea sunt limitele „unionismului”, care caută doar să satisfacă doar nişte vanităţi egoiste şi interese locale, fără a aduce un benificiu întregului neam. E un soi de parazitism, care vine cu o mască patriotică, ascunzând, de fapt, un rânjet antiromânesc.

P.S.: Cică, specialiştii estimează că în cel mai bun caz, peste vreo sută de ani vor exista 8 milioane de români pe pământ. Cu tot acest „unionism” fals, eu tind să cred că pe planeta pământ nu va rămâne nicio urmă de român în următorul secol.

Despre vizita lui Băsescu şi unionismul lipsit de solidaritate naţională

Un gând despre &8222;Despre vizita lui Băsescu şi unionismul lipsit de solidaritate naţională&8221;

  1. marcel zice:

    asta i lirica ! bere si sarmale gratuite si in Romania vor nu vad nici o deosedire intre cei intereseaza in Romania deespre Moldova si invers peste tot e aceiasi atitudine i-ar fi interesind in Romania de transnistria? Mai ca imi curg lacrimile Cind vor fi alegeri in Romania vei vedea rindurile la ambasada atunci va fi clar.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s