basarabia

Cu ocazia embargoului rusesc: despre basarabenii şi interesele lor


caricatura-moldovaNu prea pot înţelege toată această supărare pe ruşi pentru embargo. Din momentul în care declari cu orice ocazie că vectorul politicii externe vizează exclusiv integrarea în spaţiul occidental, iar Rusia nu mai reprezintă o prioritate, de ce eşti mirat sau şocat atunci când ţi se limitează exporturile? Pentru orice „euro-optimist”, ruperea relaţiilor economice cu Rusia ar trebuie să fie un motiv de bucurie, or acum nu vedem decât iritare. Mă întreb ce ar spune Chişinăul dacă mâine Guvernul rus ar introduce un regim de viză? Se pare că cei din fruntea ţării încă nu au înţeles că atunci când vrei să-ţi asumi o anumită politică externă, trebuie să fii gata nu doar de beneficii, dar şi de efecte adverse, indiferent dacă este vorba de orientarea spre Est sau Vest. Să nu uităm că Uniunea Europeană are şi ea obiceiul de a aplica sancţiuni economice din motive politice. Este deajuns să ne amintim de blocajul impus de Bruxelles Austriei în anul 2000, când în fruntea Guvernului de la Viena a fost numit Joerg Haider – un personaj cu viziuni politice „indezirabile” pentru „mai marii continentului”.

În cele din urmă, problema nu e în Rusia sau UE, cât e în noi. Mai exact, în capacitatea noastră de a valorifica oportunităţile existente. Aşa cum basarabenii au lipsit în politica URSS, ei vor lipsi în continuare şi din politica oricărei alte formaţiuni suprastatale. Oare dacă oamenii noştrii ar fi fost suficient de inteligenţi pentru a ocupa funcţii cheie la Moscova, am fi privit cu alţi ochi „independenţa Republicii Moldova”? Or, dacă basarabenii nu au avut capacitatea de a-şi spune cuvântul în URSS, aşa cum au făcut-o ucrainenii sau georgienii, vor fi ei capabili să-şi apere şi să-şi reprezinte interesele în cazul unei eventuale aderări la UE? În ce măsură am fi noi să coparticipăm la Guvernarea Uniunii Europene? Ce şanse avem noi ca preşedintele Comisiei Europene sau Parlamentului European să ajungă un basarabean de-al nostru? Avem noi cel puţin o personalitate capabilă să-şi asume una din aceste funcţii? Avem noi vreo personalitate de talia lui Lukaşenko, care cu uşurinţă ar putea pretinde la postul de preşedinte al Federaţiei Ruse? Avem noi un Şevarnadze, care ar fi fost capabil să îndeplinească funcţia de ministru de externe al URSS? Problema e că nici nu vrem să ajungem la un nivel superior, pentru că preferăm să scuipăm seminţe şi să dăm cu sapa toată ziua, înjurând „barbarii de ruşi”, în loc să punem mâna pe carte. Poziţia de cerşetori ne este foarte comodă: „ne-au dat ruşii, acum ne vor da europenii”.

În martie 1956, georgienii au ieşit în stradă fiind revoltaţi de un discurs al ucraineanului Hruşiov, în care era înfierat cultul georgianului Stalin. În primăvara aceluiași an, în Tbilisi au avut loc ciocniri stradale, în rezultatul cărora au decedat 15 persoane, 54 au fost rănite, iar în jur de 200-400 de persoane arestate. Paradoxal, până în prezent, democratica şi pro-occidentala Georgie este unicul stat post-sovietic în care se mai păstrează monumentul lui Stalin, iar figura „sângerosului dictator” este privită cu o oarecare simpatie. Mă întreb, ce atitudine ar fi avut basarabenii şi alţi români faţă de URSS, dacă Stalin ar fi fost român basarabean?

Până la urmă, cred că e vorba de nişte resentimente şi frustrări pentru nereuşitele noastre istorice. Nu prea am făcut mare treabă în cadrul României Mari şi nici în cadrul URSS. Chiar şi astăzi încercă să intrăm într-o nouă Uniune în calitate de „copii-orfani”, acceptând tacit orice reguli de joc, care mai târziu, inevitabil, vor trezi noi frustrări şi sentimente de ură la generaţiile următoare. Zilnic, prin tot ceea ce facem, prin tot ceea ce spune, încercăm să găsim noi şi noi argumente la pasivitatea şi lenea intelectuală care ne macină. Desigur, „de toate probleme se fac vinoveţi doar tătarii, turcii, românii şi ruşii, fără ei am fi fost mai buni”. Din păcate, ne-am dorit independenţi pentru a ne demonstra „rânza moldovenească”, nu pentru că am fi fost conduşi de nişte idei şi valori măreţe, cum a fost în cazul luptei americanilor pentru independenţa faţă de coroana britanică.  Am vrut să facem în ciudă celor care ne numeau cu dispreţ „mămăligari” şi am distrus tot ce ne-a lăsat bun în moştenire trecutul. Iată că astăzi această „rânză moldovenească” ne mai joacă festa şi, mă tem că, ne va mai juca mulţi ani înainte. Suntem gata să ne sinucidem, doar ca să facem în ciudă „ocupanţilor nemernici”. Nu putem nega faptul că fiind parte a Uniunii Sovietice, am avut şansa de a participa la luarea deciziilor la nivel mondial. Nu am avut capacitatea de a o face. Dimpotrivă chiar, ne-am complăcut în starea de ţărani frustrați şi „victime ale istoriei”.

Dacă am fi început să ne schimbăm ca societate, poate aş fi privit din altă perspectivă harta geopolitică. Dacă am avea o cât de mică şansă să jucăm un rol important în politica Uniunii Europene, aş fi fost „euro-optimist”, dacă aş fi sigur de faptul că basarabenii ar putea coparticipa la guvernarea unei Uniuni Eurasiatice, aş pleda cu ambele mâini pentru aderarea la o astfel de Uniune. Atât timp cât nu am o astfel de siguranţă, nu pot privi cu optimism niciun proiect „integraţionist” sau „unionist”, orice perspective nu ne-ar oferi. Ca să revenim la subiectul vinului, haideţi să întrebăm: ce capacitate de lobby au companiile moldoveneşti la Moscova în favoarea intereselor noastre? De vreme ce exporturile noastre sunt concentrate pe piaţa rusească, ar fi fost firesc să existe şi un mecanism de promovare a intereselor economice în acest spaţiu. Or, noi ne bazăm doar pe „buna dispoziţie a ruşilor”.

Anunțuri
Standard

4 gânduri despre „Cu ocazia embargoului rusesc: despre basarabenii şi interesele lor

  1. „sângerosului dictator” … de ce ghilimele? Ai oare dubii că Stalin ar fi fost așa… ?
    „Poziţia de cerşetori ne este foarte comodă: ne-au dat ruşii, acum ne vor da europenii”… hei, chiar așa să fie… ? Ce a primit Moldova gratis de la ruși… ?
    „ţărani frustrați şi victime ale istoriei”… ??? Ar trebui să aprofundezi mult mai adânc perioada 1918-1940 și 1940-1990, apoi să compari și să tragi concluzii despre basarabeni. Trecutul poporului român e plin de oameni valoroși și meritoși, avem numai motive de mândrie…

    Apreciază

  2. Pingback: Cu ocazia embargoului rusesc: despre basarabenii si interesele lor | FrontPress

  3. Ei_ba zice:

    „georgianul” Stalin? El a fost evreu din tată în fiu. Djugașvili înseamnă ”fiul evreului”. „Vinoveți”? Se scrie „vinovați”.
    Nu cred că ai dreptate acuzând doar moldovenii de insuccesul nostru. Rusia ne vrea sub talpa lor de la razboiul ruso-turc din 1787 încoace. La 1812 s-au mulțumit doar cu hotarul la Prut dealtfel intenționau să ocupe toate Principatele Române. Noroc de Napoleon care le-a dat la geoale în 1812 și rușii panicați au luat doar Moldova de peste Prut.
    Oare de ce Rusia și-a făcut o ditamai ambasadă cu peste o mie de angajați într-o așa țară minusculă cum este R.Moldova? E doar o chestie de imagine? Desigur că nu. Interesele Rusiei sînt încă foarte mari în zonă. Obsesia Rusiei pentru pămînt și putere nu e tratabilă. Probabil de la sîngele tătărăsc care le curge prin vene.

    Apreciază

    • 1. „Djuga” în vechea georgiană înseamnă „oţel”. De aici şi pseudonimul de „Stalin” („de oţel”, în rusă).
      2. În al doilea rând, Stalin a fost botezat ortodox şi a studiat la seminar teologic ortodox. De unde până unde este „evreu”?

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s