reвaLюtzie

Există viaţă după Roşia Montană?


rosia-montana

Din câte se pare, clasa politică nu s-a aşteptat la o reacţie virulentă a societăţii la afacerile de pe la spate în chestiunea exploatării aurului şi gazelor de şist. Unii politicieni deja se grăbesc să acumuleze capital politic de pe urma protestelor masive ale populaţiei, care ar putea determina respingerea proiectului Roşia Montană. S-ar părea că societata civilă a obţinut ce şi-a dorit: a salvat o zonă turistică de o catastrofă ecologică, iar politicienii au primit o „lecţie” din partea cetăţenilor. Totul e bine şi frumos, însă rămân o serie de probleme nerezolvate, care ar putea avea un efect invers în curând: problema pauperizării unor regiuni ale României şi securitatea energetică. În cazul în care situaţia economică a ţării va continua să se înrăutăţească, mai devreme sau mai târziu, balanţa va înclina în favoarea celor care susţin exploatarea cu cianură.

Mişcările de stânga au fost mereu cele care şi-au asumat critica Sistemului – ceea ce este bine. Însă, stânga niciodată nu a fost capabilă să ofere soluţii adecvate. Priviţi hipsterii care protestează în stradă: oare sunt ei gata să-şi asume responsabilitatea pentru România de mâine? Desigur, ei vor fi mereu gata să protesteze în stradă şi pe băncile universităţilor, să organizeze diverse seminare, să organizeze diverse flash-moburi împotriva discriminării romilor şi homosexualilor, împotriva eutanasierii câinilor vagabonzi sau împotriva construcţiei Catedralei Neamului. Ei sunt gata să protesteze chiar şi împotriva iernii, însă ei niciodată nu vor fi capabili să propună o viziune asupra poziţionării geopolitice a României, să propună o strategie de asigurarea a independenţei energetice a României, să ofere soluţii la criza economică şi demografică. Toate aceste lucruri rămân şi vor rămâne în continuare pe seama „oamenilor maturi”, pe seama politicienilor care determină direcţia antiromânească a statului român, pentru care protestele stradale sunt ca nişte muşcături de ţânţar. Atâta timp cât tineretul îşi asumă rolul de veşnic „protestatar”, lucrurile nu se pot schimba spre bine.

Dacă reacţiile străzii nu vor da naştere unei sau unor noi forţe civice sau politice, care ar fi capabile să răspundă la întrebările la care românii caută răspuns din 1989 încoace, toate eforturile de mobilizare a maselor se vor transforma în scrum, iar căderea într-o lungă apatie poate deveni foarte periculoasă pentru România.

Companiile străine şi clasa politică pot iniţia zilnic proiecte – unul mai năstruşnic decât altul, iar potenţialul protestatar al maselor nu este infinit. Când distracţia hipsterilor va lua sfârşit, ei se vor retrage pe la cafenele, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Mă tot întreb: ce va face aşa-numita „dreapta civică”? Oare se va retrage şi ea pe la cafenele?

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s