„Dreapta dezamăgită” îşi așteaptă „îngerașii la cravată”


ingeriLa 3 noiembrie s-a întâmplat un lucru simbolic pe care puţini i-au observat. Electoratul care se consideră „de dreapta”, s-a împărţit convenţional în două tabere: cei care au susţinut cu ambele mâini organizarea manifestaţiei, indiferent de mijloacele utilizate, şi cei care au criticat sau boicotat evenimentul organizat de putere. Anume acest segment reprezintă un interes sporit din punct de vedere sociologic, dar şi politic.

În primul rând, această categorie reprezintă pe cei dezamăgiţi de scandalurile de corupţie, dar şi de metodele utilizate de cei de la putere. În acelaşi timp, această categorie de cetăţeni nu priveşte cu ochi buni o eventuală revenire a comuniştilor la putere. Aceasta este o categorie a publicului care nu suferă nicio urmă de autoritarism.

Este interesant şi faptul că o bună parte din liderii de opinie care se poziţionează în „tabăra critică” şi-au ales în calitate de „lideri” două personalităţi din sânul alianţei: preşedintele parlamentului Igor Corman şi prim-ministru Iurie Leancă. Probabil, simpatia faţă de aceşti doi este legată de neparticiparea lor la manifestaţia din 3 noiembrie.

Simpatia faţă de profilul psihologic al celor doi mă face să cred că „tabăra” critică este cea care a manifestat în trecut şi simpatia pentru Petru Lucinschi, Valeriu Matei, Oleg Serebrian şi Marian Lupu. Este vorba de un public care are atracţia predilectă faţă de „omul la cravată”, cu gândire liberală şi limbaj cizelat. Dacă nu inteligent, cel puţin cu o aparenţă de inteligenţă. Ei sunt cei care urăsc lideri autoritari, duri, conservatori şi „neciopliţi”. Ei se simt mai apropiaţi de figura lui Dmitrii Medvedev decât de Vladimir Putin, pe care a încercat să-l imite Filat. Ei se simt mai apropiaţi de Partidul Democrat şi Barack Obama decât de Partidul Republican şi oricare din candidaţii săi. E vorba în primul rând felia liberală a societăţii, de ONG-işti, mediul universitar, tinerii de la oraş cu studii superioare şi cu venituri înalte. E o categorie de cetăţeni pe care nu îi interesează atât o idee politică, cât o persoană prin care ei se simt reprezentaţi şi care le oferă o iluzie a libertăţii. Nu un „lider”, ci un „manager”.

Într-adevăr, pe fonul lui Plahotniuc şi Filat, care şi-au creat imaginea de „bandiţi neciopliţi”, şi a lui Lupu, care şi-a compromis imaginea, Corman şi Leancă par nişte băieţi destul de „simpatici”. O altă problemă este cât de independenţi sunt aceşti „îngeraşi la cravată”. Presupun că nu prea.

Nu exclud ca la un moment dat anume aceşti Corman şi Leancă să fie scoşi în faţă, pentru a prealua felia „dezamăgiţilor” în cadrul unui nou proiect politic. În caz în care acest segment al votanţilor vor fi lăsaţi în voia soartei, aceştia ar putea să completeze bazinul indecişilor, deoarece un alt proiect cu „îngeraşi la cravată” nu se întrevede în zare.

„Dreapta dezamăgită” îşi așteaptă „îngerașii la cravată”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s