Complexul Lilith


Conform tradiţiei iudaice, Lilith a fost prima soţie a lui Adam, fiind izgonită din rai pentru refuzul de se supune soţului său şi pentru dorinţa de a fi egală cu bărbatul. Prin comportamentul său, Lilith nu doar a sfidat pe Adam, dar şi pe Creatorul său, asemuindu-se, într-un fel, cu un alt personaj diabolic, care s-a revoltat împotriva lui Dumnezeu – Lucifer. Lilith a cerut să fie egală în drepturi cu Adam şi a cerut să se cupleze în poziţia de sus, pentru a-şi sublinia superioritate. Neobţinând ce îşi dorea, această fuge din Rai, pronunţând numele lui Dumnezeau. Adam se roagă Tatăul să o întoarcă înapoi şi trei înger pornesc pe urmele ei – Snvi, Snsvişi Smnglof, însă aceasta refuză să revină, fapt pentru care este blestemată să aducă moarte copiilor. În aceleaşi tradiţii nebiblice, Lilith este amanta lui Satan şi mama tuturor demonilor.

Lilith reprezintă în sine o personificare a naturii întunecate, a negării oricărei autorităţi supreme, a oricărei ierarhii, a oricărei ordini, pentru care egalitatea nu reprezintă decât distrugerea a oricărei Axis Mundi şi aruncarea lumii în haos, starea primară a lumii, de până la creaţie, de până la apariţia Cuvântului.

În acest fel, Lilith încearcă, de fapt, să proiecteze propria sa natură interioară feminină, slabă, iraţională, emotivă, mistică, asupra lumii din jur, lipsită de orice Creator şi orice Tată sau Stăpân. Imposibilitatea de a domina lumea, odată ce acest rol a fost rezervat în exclusivitate lui Adam, se transformă în dorinţa de a nimici orice ordine politică, socială, morală, spirituală, pentru că ordinea presupune existenţa anumitor reguli, respectiv, a unor relaţii de subordonare şi dominare, dar şi a discriminării. Dacă nu reuşeşti să urci un copac, îl tai; dacă nu reuşeşti să te îmbogăţeşti, sărăceşti pe cei din jur; dacă nu poţi crea ceva frumos, răspândeşti urâtul. Într-un cuvânt, faci orice pentru a lichida orice urmă a propriei tale imperfecţiuni – nu prin propria înălţare, ci prin coborârea lumii din jur.  Cu alte cuvinte – „să moară capra vecinului”.

Imposibilitatea psihică şi fiziologică de a fi bărbat, ca fiinţă chemată să stăpânească pământul, se transformă într-un complex distructiv, „revoluţionar”, ascuns în „spiritul critic”, declarat opus oricărui sistem. Important că această poziţie „antisistem” nu vizează crearea unei lumi noi, ci  doar distrugerea a ceea ce există, ceea ce demonstrează odată în plus că o astfel de atitudine vin din sentimentele adânci de frustrare personală şi colectivă. Anume din astfel de zbuciumări ale inconştientului se nasc aşa curente politice precum umanismul (ca o feminizare ideologică a umanului), anarhismul, marxismul, ateismul, feminismul, mişcările gay, în calitatea lor de curente „antisistemice”, care vin să distrugă universul considerat „prea masculin” şi prea „autoritar”. De aici vine şi ura patologică faţă de tot ce reprezintă autoritarismul politic: Bismark, Stalin, Mussolini, Franco, Hitler, Ceauşescu, Lukaşenko, Putin etc. Nu întâmplător este faptul că ura faţă de autoritarism, este însoţită şi de ura faţă de orice religie care are în centrul său figura Tatălului.

Eu numesc o astfel de revoltă „complexul Lilith”.

Complexul Lilith

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s