Despre legitimitate


Legitimitatea reprezintă izvorul fizic sau metafizic care justifică exercitatea unei anumite puteri şi autorităţi.

Legitimitatea poate fi de mai multe feluri, în dependenţă de sistemul de valori al fiecărei societăţi sau condiţiile istorice în care se află o anumită societate. În baza acestor valori, se adoptă o doctrină juridică, care devine fundamentul normativ al puterii politice. O putere există atât timp cât există sursa care îi oferă legitimitatea. Din momentul în care societate are loc schimbări valorile fundamentale, are loc şi răsturnarea şi ordinii politice.

Din aceste considerente, am putea face următoare clasificare a legitimităţii:

–         Legitimitate teologică, adică una de origine divină. De regulă, o astfel de legitimate este confirmată de o autoritate religioasă (oracol, preot sau episcop), fie de un mit sau tradiţie. Un exemplu, în acest sens, sunt monarhiile creştine, în care regele îşi pierdea automat calitatea de monarh în cazul în care devia de la „dreapta credinţă”. Însă legitimitatea religioasă nu este specifică doar monarhiilor, ci chiar şi regimurilor republicane, în ai căror documente se face referire la puterea divină, cum ar fi în cazul Iranului.

–         Legitimitate ereditară, adică una transmisă prin moştenire. Aici e vorba de familiile dinastice, care îşi asumă calitatea de suveran, jucând rolul de element unificator şi stabilizator în mijlocul unei structuri statale.

–         Legimitate democratică, când legitim este ceea ce este recunoscut de majoritatea cetăţenilor cu drept de vot sau când beneficiază de susţinerea şi încrederea opiniei publice. O astfel de legitimitate este specifică chiar şi pentru regimurile politice autoritare sau totalitare, din momentul în care acestea îşi proclamă poporul ca izvor al puterii, iar poporul se supune autorităţii pe care o consideră emanaţia voinţei sale.

–         Legitimitate ideologică, când legitim este ceea ce corespunde unui anumit sistem ideologic (umanist, marxist, fascist, liberal etc.) În astfel de legitimităţi, rolul central joacă un anumit sistem filosofic, considerat, de elita intelectuală locală, drept un criteriu pentru stabilirea unor adevăruri, care se pretind a fi în faţa opiniei publice nişte „adevăruri ştiinţifice”. Într-un regim legitimat ideologic nu contează atât opțiunea maselor populare, cât corespunderea cu „valorile universale”.

–         Legitimitate revoluţionar-militară, care se datorează influienţei şi supremaţiei pe care o are un anumit grup înarmat în perioada de război, revoluţie sau oricare altă stare excepţională. Aici e vorba atât de evenimente din interiorul statului, cât şi de intervenţie străină, care îşi stabileşte pe intinsul unui teritoriu un regim de ocupaţie. Astfel, orice act, instituție, este legitimată de necesitățile de moment în zona de conflict.

Desigur, în majoritatea cazurilor, nu e vorba de modele pure, ci sisteme mixte, care combină mai multe modele de legimitate: ideologică-democratică (democraţia liberală, regimurile comuniste sau naţional-socialiste), teologică – ereditară (monarhii creştine sau islamice), democratică-ereditară ( mornahii constituţionale), teologică-democratică (republica islamică), etc.

Despre legitimitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s