„Neotroţkismul de dreapta” – un comunism „iudeo-creştin”, „antistalinist” şi „antifascist”


Mă tot întreb, cum ar arăta „anticomunismul” lui Tismăneanu, dacă regimul comunist din România nu ar fi utilizat teroare şi suprimarea a libertăţilor individuale? Dacă Gheorghiu-Dej, Ana Pauker ar fi fost indivizi zâmbăreţi, care ar fi împărţit bomboane copiilor, ar flutura steaguri multicolore şi ar vorbi despre toleranţă, ar mai fi fost Tismăneanu „anticomunist”? Presupun că nu, pentru că tot ce îl interesează este critica violenţei şi dictaturii, care nu au nimic în comun cu ideea comunistă propriu-zisă. Tismăneanu ar accepta un „comunism cu faţă umană”, exact în duhul lui Troţki. Un „comunism soft”, ca produs al „dezvoltării relaţiilor capitaliste”. Desigur, în texte, ideile antisovietice ale lui Troţki sună captivant pentru unii intelectuali, însă nu trebuie să uităm de prestaţia lui în anii revoluţiei, când a executat personal mii de oameni nevinovaţi. Nu trebuie să uităm că în realitate autorul şi executorul revoluţiei bolşevice nu a fost Lenin, ci chiar Troţki.

Troţkismul reprezintă o construcţie teoretic care are în centrul său frustrările personale ale cetăţeanului Leon Broştein. Troţki suferea de o ură cronică faţă de Stalin, pentru că acesta nu l-a lăsat să devină lider mondial al comunismului. De aici vine toată critica faţă de dictatura birocratică şi autoritarism, care nu poate fi luată în serios, dacă îi urmărim prestaţia revoluţionară.

Troţki nu a fost un lider carismatic şi viril, ci doar un ideolog şi strateg. În situaţii revoluţionare, el şi-a putut jucat perfect rolul, nu însă în contextul situaţiei social-economice complicate în care se află Rusia. Rusia avea nevoie de o mână de fier. Iată de ce Stalin a fost cel care a intrat în prim plan. Troţki nu a fost decât un metrosexual  isteric, care şi-a construit un mesaj „antiautoritarist” dintr-un complex de inferioritate faţă de un mascul alfa. Mai târziu, neotroţkiştii îşi vor construi şi ei toate ideile sale pe fundamentul acestor frustrări ale lui Troţki.

Aşa cum observă în Manifestul său şi faimosul terorist eco-anarhist Theo Kaczinski (alias „Unabomber”), stângismul este o ideologie a frustraţilor, iar Troţki a fost un model perfect al unui „comunist pur şi frustrat”. Stalin, mai curând, este o anomalie a comunismului, fiind mai curând un rod al patriarhalismului ţărănesc georgian şi al educaţiei seminarului teologic ortodox.

Iată că atunci când vorbim despre stalinism, trebuie să ne întrebăm, ce urâm noi cel mai mult în Stalin –regimul autoritar sau faptul că a fost un inamic politic al statului român? Dacă ne deranjează doar autoritarismul său, atunci ne poziţionăm în aceeaşi tabără cu Troţki şi „anticomunismul” nostru nu est decât un fals, pentru că anume troţkismul este cel mai apropiat de esenţa ideii comuniste.

Stalinismul a fost o anomalie a proiectului comunist, o dovadă a incapacităţii realizării ideilor marxiste într-o societate agrară, patriarhală şi preponderent rurală. Un stat semianarhic şi ultrademocratic, guvernat de sovietele locale ale ţăranilor, fără o autoritate centrală – aşa era privit modelul comunist al lui Lenin şi aşa organizare presupunea prima constituţie a Rusiei Sovietice. Însă Stalin a fost un reacţionar, care a înlocuit democraţia sovietelor cu dictatura personală, exact aşa cum s-a întâmplat în mai multe state ale Europei în anii 20-30: Italia, Germania, Spania, Portugalia etc.

Reacţiunea interbelică (fascismul, falangismul, naţional-socialismul etc.) a reprezentat o tentativă nereuşit de a împăca Tradiţia şi modernitatea. Tentativa de a combina misticismul preindustrial şi ideea de republică. Exact aceeaşi logică a urmat şi Rusia Sovietică, care de la o largă democraţie, a trecut foarte repede la reeditare a autoritarismului ţarist, în persoana liderului comunist. Paralel, în România, Carol al II-lea se visa un monarh absolutist, cum românii nu au mai avut niciodată, iar Mussolini se vedea un nou împărat al Imperiului Roman. Stalin a construit un regim de esență reacţionară şi fascistă, în timp ce Troţki îşi dorea o Rusia Sovietică sub patronajul oligarhiei iudaice americane, care ar răspândi revoluţia pe tot întinsul globului pământesc. De facto, Stalin a fost cel care a băgat Rusia într-o „carantină”, punând capăt revoluţionarismului lui Troţki.

Troţki cel mai fervent critic al autoritarismului şi reacţionarismului din Rusia Sovietică, dar nu pentru că ar fi împotriva unui regim dictatorial, ci pentru că se dorea îl însuşi dictator. În acelaşi fel, anticomunişti troţkişti nu sunt împotriva teroarei şi dictaturii comuniste în sine, ci deplâng faptul că nu au reuşit ei înşişi să fie călăi. De altfel, comportamentul lor nu se deosebeşte cu nimic de cei pe care îi critică. Nu este nici întâmplător faptul că mulţi din ideologii neotroţkismului românesc „de dreapta”  sunt fii ai călăilor comunişti, fiind la fel de fervenţi luptători împotriva „duşmanilor ideologici” ca şi părinţii săi. Aşa neotroţkiştii înjgheabă tot felul de liste negre ale „duşmanilor de clasă” sau cheamă la deconspirarea şi asasinarea „tuturor celor suspectaţi de a fi agenţi ai Moscovei”. Paralel, tot ei introduc legi prin care ar piedepsi cu închisoarea „diminuarea holocaustului” sau „utilizarea simbolicii legionare”. În mod clar, pentru neotroţkişti, „fasciştii” şi „comunişti” reprezintă singur duşman, care trebuie nimicit „cu orice preţ”. Culmea este că, anume aceşti sunt oamenii care condamnă „teroarea regimului comunist” şi totuşi îl imită din răsputeri. Leon Bronştein şi Ana Pauker ar fi fost mândri de urmaşii săi!

De alfel, nimic nou sub soare.  Comuniştii de ieri au rămas aceeaşi, chiar dacă îşi spun astăzi „dreapta iudeo-creştină”. Năravurile, stilul, limbajul s-a păstrar. Ei doar şi-au schimbat „capitala spirituală”  – de la Moscova la Washington, continuând să promoveze linia „revoluţiei mondiale”, de nimicire şi supunere statelor naţionale capitalului global.

 

„Neotroţkismul de dreapta” – un comunism „iudeo-creştin”, „antistalinist” şi „antifascist”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s