„Antirasismul”, ca un nou totalitarism


Zilele trecut, apăruse în spațiul public un mic „scandal” legat de numele unui burger din pâine neagră („Our New Orleans Jalapeno Eating” – O.N.O.J.E), care din întâmplare coincide cu numele unui personaj de rasă negroidă – John Onoje. Desigur, a urmat reacția așa-numitului “Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării”, care s-a grăbit să semnaleze “un caz de rasism”. Ar părea un caz comic, dacă astfel de interpretări eronate nu ar degenera tot mai mult în obsesii, învăluite, aparent, în bune intenții, care nu ar face decât să limiteze drepturile individuale în numele unor abstracte “egalități sociale”.

De fapt, orice obsesii, lipsite de rațiune și dreaptă judecată, chiar dacă evocă niște cauze nobile, devin pericole sociale și politice majore. „Antirasiștii”, “antisexiștii”, “antihomofobii” de profesie își transformă din hobby într-o activitate politică, care adie a poliție politică, fapt care este periculos nu doar pentru sănătatea psihică a societății și capacitatea de a gândi la rece, dar și pentru siguranța cetățenilor.

Tentativele obsesive de a identifica în orice virgulă, în orice discurs, în orice manifestare urme de “incorectitudine politică”, chiar acolo unde aceasta nu există, se transformă în totalitarism. Tentativele de a “demasca” urme de “homofobie”, “misogenism”, “fascism” degenerează în instabilități psihice, iar oamenii instabili psihic pot deveni pericol public, atunci când au posibilitatea de a lua decizii în funcții înalte. „Este greu să cauți o pisică neagră într-o cameră întunecată, mai ales dacă acolo nu există nicio pisică”, iar astfel de indivizi își transformă această căutare într-o meserie, fiind plătiți fie din granturi străine, fie din bani publici.

Oare pe lângă toate probleme sociale, economice, politice, pe care le avem pe capul nostru, mai avem nevoie și de un nou totalitarism, într-o societate a absurdului și incertitudinii, care să țină mereu în frică, impunându-ne cenzura sau autocenzura ideologică? Societatea totalitară nu este acea care restrânge libertățile individuale prin forța armelor și serviciilor de securitate, ci acea societate în care este redus la minim spiritul critic și unde oamenii nu mai au simțul umorului. Dacă nu ne vom păstra mintea întreagă, am putea să călcăm în greblele pe care au călcat societățile occidentale, să regretăm, să ajungem într-o capcană din care va fi târziu să mai găsim cale de ieșire. Ar fi bine să medităm profund aici, când vine vorba de tot felul de „inchiziții în scopuri nobile”.

„Antirasismul”, ca un nou totalitarism

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s