„Feminism moldovenesc”?


Recent, o feministă înveterată se plângea într-un articol despre nerespectarea unei reprezentativități a femeilor la numirea funcțiilor cheie în stat. În special, se referă la ultimele numiri a ambasadorilor Republicii Moldova în străinătate. Adepta “egalității” se arată nemulțumită de nerespectarea unei cote de 50% la 50%, fiind convinsă că prin astfel de formule se poate promova o “egalitate de șanse”.

De fapt, toată această imitație a feminismului, miroase a teorii conspiraționiste, care pretind că ar exista un soi de conjurație a bărbaților împotriva femeii. Se pretinde, spre exemplu, că femeile din Republica Moldova ar avea o poziție socială dezavantajoasă, care nu le permite să ocupe funcții importante în stat. Datele statistice arată o altă realitate moldovenească: femeile, ca segment social, se află în poziții cele mai avantajoase în raport cu bărbații. Spre exemplu, 40% din șomeri constituie femei, 60% bărbați (în Uniunea Europeană raportul e invers 60% -femei, 40% – bărbați). 57 la sută din studenții înrolați în instituțiile superioare de învățământ îl reprezintă femei, 78,3 la sută din funcționari de stat îl reprezintă femeile. Diferența de salarii pe criteriu de gen, este mai mică decât în Uniunea Europeană. În țara noastră, diferența dintre salariu mediu a femeilor și bărbaților este de 12,9%, în timp ce în Germania e de 22,4%, Austria – 23,4%, Suedia – 15,9%, Finlanda – 19,4%. Judecând după acest criteriu, Moldova pare a fi superioară spațiului european în domeniul egalității de gen. Tabloul luat per ansamblu ne arată că situația femeii din Republica Moldova nu este nici pe departe ceea ce poate fi numit „marginalizare socială”, dimpotrivă. Luând în considerație sferele ocupaționale și nivelul studiilor, anume bărbații au cele mai mici șanse de a ocupa vreo funcție, căreia i-ar corespunde un statut social înalt. Desigur, absoluta majoritate a moldovenilor o duc prost, inclusiv femeile. Cu toate acestea, a vorbi despre societatea moldovenească ca una „patriarhală”, „medievală”, e prea de tot, unde femeia ar fi un „cetățean de mâna a doua”, e prea de tot.

Reprezentativitatea în organele de stat nu reprezintă în niciun fel gradul de bunăstare. Ar fi naiv să credem că numirea unei femei în funcție da ambasador ar schimba cumva situația socio-economică a femeilor, precum numirea unui bărbat în fotoliu de ministru nu influențează nicidecum situația materială a bărbaților. Criteriul bunăstării reprezintă gradul de acces la bunuri și servicii, care se răsfânge asupra statusului social, sănătății și nivelul de viață. Reieșind din situația materială, fiecare individ are posibilitatea de a alege mediul în care ar prefera să activeze (mediul familial, afaceri, politică). O femeie casnică, ocupație înfierată de activistele feministe, nu este nicidecum în situația inferioară unui bărbat angajat.

Astfel, discursul feminist moldovenesc evocă o falsă problemă și false soluții, care nu au nicio legătură cu viața a fiecărui cetățean, indiferent de sex. Ce își propune, de fapt, „feminismul moldovenesc”? Nimic, în afară de expunerea unor texte, care nu au nimic în comun cu situația actuală.

Totuși, de ce funcțiile înalte din stat sunt ocupate predominant de bărbați, chiar dacă marea masă a populației masculine o reprezintă șomerii și persoane fără studii? Exact aceeași întrebare am putea pune când e vorba de fotbal, box sau tehnologiile informaționale. Compania Google, spre exemplu, care e cunoscută prin promovarea acerbă e egalității de gen, are în proporție de 70 la sută angajați bărbați (aici se include și personalul adminisitrativ).  E vorba cumva și aici de vreo “conspirație”? Nicidecum.

Da, teoretic, femeile pot deprinde orice muncă pe care o fac și bărbații, exact așa cum urșii pot fi învățați să meargă pe bicicletă sau elefanții să picteze (dar asta nu poate deveni regulă generală). Diviziunea muncii pe criterii de sexe, rămâne a fi o realitate care nu poate fi depășită, pentru că ține de o organizare firească, organică a oricărei societăți.

Problema cea mai mare a egalitariștilor este lipsa unui model social la care s-ar putea raporta. Nu există nicio țară din lume în care ar fi existat fenomenul egalității de gen ca ceva firesc. Chiar și prea lăudatele țări nord-europene, prezența femeii în funcțiile cheie de stat este dictat de niște cote obligatorii, nicidecum de o circulație socială firească. Așa cum nici țările considerate “progresiste” nu au reușit să realizeze dezideratul „egalitarist”, discursul feminist și neomarxist rămâne a fi o abstracțiune vicioasă, care nu are nicio conexiune cu realitatea. În loc să-și propună soluții realiste la rezolvarea unor problem sociale curente, el doar încearcă să împingă societatea pe o pistă falsă, explorând subiectul așa-numitului “război între sexe”, după modelul “războiului între proletariat și burghezime”.

„Feminism moldovenesc”?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s