Religia politică


Discursurile politice publice reprezintă un fenomen parareligios aparte, interesant pentru studiile imaginarului colectiv, care ne confirmă odată în plus că nu există mari diferențe între o societate „contemporană” și ceea ce considerăm noi a fi “societate primitivă”. Posturile de televiziune, portalurile on-line, nu sunt atât medii de informare, cât instrumente cu ajutorul cărora este construită această lume imaginară.

Dincolo de lupta politică reală, care împlică lupta pentru anumite funcții, control asupra anumitor instituții, scheme, adoptarea anumitor proiecte de lege, există un univers imaginar, un “Matrix”, care roiește în jurul unor simboluri “sacre”: parcursul european (ca o cale de mântuire), acordul de asociere (ca un text sacru), reformele (ca o liturghie), steagul UE (ca un steag de luptă), eparhia (partide politice proeuropene), slogane proeuropene (ca rugăciune sau invocație), politicienii proeuropeni (preoți), emisarii europeni/”parteneri de dezvoltare” (prooroci). Puțin contează faptul că o bună parte a publicului îi lipsește capacitatea de a înțelege în esență aceste lucruri. De fapt, opinia publică nu operează niciodată cu analize raționale, ci doar cu emoții. Iată de ce în manipularea publică contează mai mult simbolistica emoțională, decât calculele pragmatice, care sunt de domeniul politicii reale. Politica reală reprezintă un mister, care e accesibil doar celor “inițiați” pe holurile instituțiilor de stat sau sediilor partidelor. Așteptarea cu sufletul la gură a rezultatelor negocierilor după ușile închise, inaccesibile profanilor, ne amintește de ritualurile antice, în care mulțimea așteaptă vestea pe care trebuie să le aducă oraculii. Jurnaliștii sunt mesagerii care transmit mulțimii adunate la poalele munților.

Din perspectiva acestor „simboluri sacre”, sunt definiți dușmanii și prietenii politici: “forțele răului” – care se opun „mântuirii” și “salvatorii”, care își manifestă adeziunea față de religia politică. Astfel, aprecierea unui subiect politic depinde nu atât de profilul moral sau de acțiunile sale, cât de modul în care el se raportează la “simbolurile sacre” și primește binecuvântarea „proorocilor”.

Sacrilegiul este sancționat, pocăința publică salutată cu entuziasm, mai ales dacă e vorba de o lepădare de “erezie” și adeziune la doctrina religioasă mântuitoare (a se vedea cazurile migrării politicienilor dintr-o tabără în alta). Contestarea unui preot nu implică renunțarea la religie, ci dorința de a-l înlocui cu alt sacerdot, care ar primi binecuvântarea proorocului (emisari europeni).

În contextul acestei parareligii este important și „sacrificiul” la care fac apel preoții și proorocii: votul pe care trebuie să ofere fiecare alegător în numele “mântuirii”, dar și asceza (reformele) pe care trebuie să și-o asume credinciosul în numele paradisului promis.

Desigur, ca orice religie, europenismul are fanaticii și moderații săi. Primii încearcă mereu să provoace panică și isterie, să invoce pericolele la adresa „parcursului european”, din interiorul și exteriorul țării, cei din urmă, încearcă să identifice un compromis cu „ereticii”.

O religiozitate similară putem urmări și în sistemul comunist sovietic, o astfel de religiozitate politică putem identifica și în actualele societăți occidentale, indiferent de gradul de alfabetizare și nivelul “culturii politice”. E un specific general al oricărei colectivități umane, o condiție primordială pentru existența unei unități sociale și funcționarea unui sistem politic specific. Orice îndoială față de o religie politică, amenință cu moartea sistemul politic. Oamenilor le este frică de necunoscutul de dincolo de ordinea stabilită, iar atunci când depășesc această frică, se întâmplă ceea ce numim noi – revoluție. Revoluția presupune distrugerea, profanarea vechilor altare, nimicirea idolilor și înălțarea unor noi idoli și unor noi altare. E un act suicidal colectiv, la care un popor poate recurge doar în vreme de criză profundă. Când poporul nu mai speră să primească un răspuns la rugăciunile înălțate vechilor zei, el își inventează un nou panteon.

Religia politică

Un gând despre &8222;Religia politică&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s