Mizerie


Ceea ce se întâmplă în ultimul timp în Republica Moldova poate fi caracterizat doar printr-un singur cuvânt – „mizerie”. Nu pentru că un X sau Y ar fi corupt. De fapt problema corupției a fost vie la noi încă din perioada sovietică. Aici nimic nu e nou. Nu e problema nici în „nivelul democratizării societății”, pentru că o democrație funcțională, cel puțin teoretic, presupune o masă de indivizi care acționează rațional, conform unor interese proprii și colective, ceea ce nu este cazul cetățenilor noștri, care suferă de sărăcie și incultură. La drept vorbind, un astfel de model nu a fost realizat în nicio colectivitate umană. Indiferent de țară, regim, cultură sau civilizație, alegătorii se comportă la fel. Showul și vulgaritatea sunt apanajul oricărui sistem democratic. Astfel, dacă ești adeptul democrației, mai devreme sau mai târziu, vei fi nevoit să accepți egalitatea dintre adevăr și minciună, dintre prostie și genialitate.

Mizeria noastră este una mai curând morală, alături de care vine problema lipsei caracterelor. În plus, e vorba de lipsa oricăror viziuni, lipsa oricăror idealuri, lipsa unei judecăți sănătoase și a bunului simț elementar.

Uite,  în toată această cloacă, noi căutăm urmele unei soluții, pretinzând că „facem politică”, satanizând un politician și adolând pe altul. Facem multe viraje, reforme, proteste, revoluții, organizăm campanii electorale care ne pompează de fiecare dată drogul iluziei mișcării spre ceva. În pofida tuturor agitațiilor și furtunilor în pahar, un singur lucru rămâne neschimbat – noroiul în care suntem adânciți și în care ne complacem.

Ce foloase au de pe urma dreptului la opinie cei care nu au capacitatea de a avea opinii? Ce foloase au de pe urma libertății de alege cei care nu au din ce alege? Toate aceste potențiale libertăți nu pot substitui handicapurile noastre reale: lipsa unei verticalități morale, a unor valori tradiționale și spirituale, a conștientizării interesului particular și național, solidarității și a unei viziuni comune clare asupra viitorului. Nimic toate acestea nu ne interesează. Ne interesează, în schimb, showurile politice de prost gust, cu scenariști grafomani, cu actori de prost gust, care joacă în fața noastră o serie întreagă de spectacole, schimbându-și periodic rolurile și care nu aduc decât schimbări de suprafață. Cel mai grav este faptul că noi chiar îi luăm în serios și micile lor “tragedii” politice le tratăm ca pe niște tragedii personale.

Care ar fi leacul pentru toate aceste patologii? Deocamdată, unicul leac care și-a dovedit valabilitatea este marea suferință istorică. Grebla pe care calci primind cu coada în frunte este cel mai eficient instrument pentru îndreptarea minții. Probabil, ar trebui să trecem prin mari tragedii naționale pentru a ne curăți de cele mai mizerabile aspecte ale mentalului nostru și a deveni cu adevărat liberi.

Mizerie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s