Observații pe marginea ultimului articol a lui Dungaciu


– În Republica Moldova nu există niciun fel de proiect „moldovenist” și nici nu poate fi, pentru că un astfel de proiect nu poate fi construit pe negații, ci pe un sistem de valori. Moldovenismul rămâne un fenomen marginal, care nu are șanse să ajungă o idee mainstream, pentru că nu are la fundament niciun fel de valori identitare;

– Nu există niciun proiect identitar pro-românesc. Dacă urmărim discursul celor care se plasează drept „ideologi dominanți” ai „extinderii” frontierelor României, observăm că e vorba mai curând de extinderea „frontierei euro-atlantice”, decât de un proiect național. În realitate, România suferă în continuare de lipsa unui proiect propriu, care ar reieși din interesele naționale ale statului român. Atât timp cât nu există un proiect național românesc, discuțiile despre o eventuală „unire” sunt doar vorbe goale și populism care are doar scop valorificarea unor fonduri din bugetul de stat (via DRP, SIE), de dragul unor bifări, unor rapoarte oficiale birocratice și parazitarea pasivă pe interesele geopolitice americane. Dacă în România unionismul oficial este văzut doar ca o anexă a expansiunii americane și renegarea oricărui naționalism românesc, în Republica Moldova unionismul este mai curând produsul unui scepticism față de statul Republica Moldova, decât o afirmare a unei identități. Adică, unionismul basarabean este construit tot pe o negare primitivă, fiind lipsit de substanță la fel ca și moldovenismul, alimentat de niște clișee istorice, fără a mai reuși să depășească etapa „Limbă, Alfabet!” din 1989;

– Despre un proiect al „națiunii civice moldovenești” nici nu se poate discuta serios. Termenul este unul pur academic și idealist, care nu are nimic cu realitatea. Austria, SUA, Belgia, Canada, în pofida unor încercări de a implementa modelul unei „națiuni civice” rămân a fi niște societăți în care diferențele de ordin rasial, etnic, lingvistic, religios sunt mult mai importante și decisive decât abstracta „conștiința civică”, care nu va putea substitui niciodată structurile arhaice identitare. Pentru toți e clar că solidaritatea dintre proromâni și proruși împotriva lui Plahotniuc este doar o chestiune de conjunctură, pe fondul căreia nu se va putea construi nimic. Niciun proiect serios nu se construiește pe negații;

– La final, trebuie să observăm că nu există niciun fel de proiect „moldovenesc” și nici „românesc”. Vedem doar niște speculări pe marginea unor nemulțumiri și frustrări de factură provincialistă, fără a se reuși să se impună ceva cu adevărat credibil, substanțial, care ar putea fi luat în serios. Nici Bucureștiul nu are ce propune, dar nici Chișinăul nu poate realiza ceva. De fapt, e vorba de un vid ideologic și geopolitic, iar actorii principali doar încearcă să profite politic și financiar de pe urma acestor incertitudini și crize de ordin identitar, lansând tot felul de discursuri populiste, fără a fi capabili să propună soluții. Deocamdată, există doar un singur proiect cu substanță – cel euro-atlantic, iar cel românesc poate fi construit doar ca alternativă acestuia, prin afirmarea unor valori și interese, ceea ce nu se întâmplă.

Analiză Dan Dungaciu, Petrişor Peiu. Stalin rânjeşte de la Chişinău şi „agenda secretă” a României

Observații pe marginea ultimului articol a lui Dungaciu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s