Degradare, Filosofie, Sociologie

Revoluția tăcută sau epoca postliberală


Generația noastră va fi martora unor schimbări profunde ale lumii în care au trăit părinții noștri. Deocamdată lucrurile nu au devenit suficient de evidente pentru noi, din cauza aflării noastre la o margine de lume, unde schimbările sunt resimțite cu întârziere.

E vorba de sfârșitul acelei epoci istorice care își are începul după finalul celui de-al doilea război mondial, perioada paradei idealiste, în care fiecare individ va trăi fericit și liber de orice limitări, în pace și dragoste frățească, iar statul va asigura cele mai înalte standarde de viață, în care se credea că frontierele dintre state sunt condamnate la dispariție, că adoptarea convențiilor și tratatele, înființarea unor structuri vor putea rezolva problemele pe care nu au fost în stare să le rezolve statele și legile naționale. Un astfel de vis au trăit cei de lagărul socialist-comunist, același vis l-au trăit și cei din lumea occidentală.

Odată cu căderea URSS, Fukuyama se grăbea să prorocească sfârșitul istoriei și realizarea deplină al acelui vis al generații interbelice. Desigur, ceva mai târziu, acesta anunțase că a greșit, însă nu a reușit să înțeleagă pe deplin rădăcinele și cauzele rătăcirilor sale din trecut și care e direcția spre care se mișcă umanitatea.

Pilonii democrației-liberale

Am putea vorbi reduce modelul democrației liberale occidentale la trei piloni: demografic (numărul populației tinere, densitatea populației, nivelul de urbanizare), economic (creșterea economică continuă, un anumit nivel de prosperitate) și ideologic-cultural (acceptarea dogmatică a tezelor filosofiei iluminist-umaniste).

Explozia demografică, urbanizarea rapidă, prosperitatea economică după cel de-al doilea război mondial și monopolul ideologic al liberalismului și marxismului în occident, în condițiile unei marginalizări a oricărei gândiri considerate “reacționare” a construit acel model care părea a fi invincibil și betonat odată pentru totdeauna în conștiința omului și societății occidentale.

Occidentul a considerat eronat că democrația liberală izvorăște doar dintr-un sistem ideologic. Iată de ce orice tentativă de democratizare a societăților de la periferia sistemului mondial prin export de elemente culturale occidentale, fără a crea prosperitate la nivelul lumii occidentale și fără a schimba structura populației. Adevărul este că extinderea modelului democrației occidentale este o utopie periculoasă: societățile periferice, care sunt condamnate la statutul de colonie, vor fi întotdeauna sărace, iar tentativele de a injecta niște principii ideologice occidentale produce mai mult anarhire și dezorganizare. E deajuns să privim multiplele exemple: Afganista, Irak, Libia, Siria, în care exportul de democrație nu doar nu a reușit să îmbunătățească viața oamenilor, dar a și produs conflicte de proporții, care au ajuns să afectreze și siguranța Europei.

Pilonii democrației liberale se năruie. Ce urmează?

La rândul său, în societatea vestică a început să clatine cei trei piloni: îmbătrânirea populației, deurbanizarea, deindustrializarea, migrația din lumea a treia, rata scăzută a natalității printre indivizi cu viziuni liberal-stângiste, pe de o parte și rata înaltă a natalității printre populația cu viziuni conservatoare, pe de altă parte, crizele economice continue, dispariția clasei mijlocii, apropierea spre colaps al sistemului global supraintegrat, scepticismul față de valabilitatea tezelor iluminist-umaniste. Toate acestea vin să submineze din temelii lumea postbelică și să scoată la suprafață pe cei care au fost marginalizați toți acești ani: reacționarii.

Lumea care urmează să vie nu va arată precum cea de până la cel de-al doilea război mondial, dar nici precum cea de azi. Va fi una diferită, care inițial va oripila pe unii, iar ulterior va deveni o normă. Spre exemplu, la un moment dat pedeapsa cu moartea ar putea fi reintrodusă rând pe rând în țărilor europene, Declarația Universală a Drepturilor Omului ar putea să înceteze să mai fie o normă recunoscută universal și obligatorie, iar militarizarea societății și guvernele autoritare vor deveni parte a unei normalități ai civilizației occidentale.

Una din mari înșelări ale lumii occidentale a constat în faptul că “principiile și valorile” ar fi un produs al evoluției civilizației umane, în centrul căreia s-ar afla Europa. Fals. În realitate, toate acestea nu sunt decât produsul unui segment istoric, într-un spațiu geografic delimitat. Mai exact, e vorba de o “modă istorică”, care este condamnată la extincție, mai devreme sau mai târziu. Istoria e în continuă mișcare, iar încercare de a mai menține cu orice preț principiile de existență a unei lumi ce apune, începe să miroase tot mai mult a fundamentalism și sectarism. Așa s-a născut “corectitudinea politică” a unor politicieni, birocrați sau unor ONG-iști cu mentalitatea anilor 60-70, care în încercarea lor disperată de a impune tuturor oamenilor un mod a gândi, a vorbi și un comportament, care nu mai are nimic în comun cu realitățile prezente, se transformă tot mai mult în niște caricaturi jalnice. Ei sunt un soi de Don Quijote, care se mai consideră “progresiști” într-o lume în care lozincile lor miroase tot mai mult a regres și degenerare. Lumea a pornit în căutarea acelor valorilor perene, identitare, care ar ajuta la reconstrucția unei noi lumi, mai sigure și mai drepte.

Revoluția conservatoare – paradă electorală sau un proces latent?

Schimbarea care urmează să vină nu este determinată de scorurile electorale. În realitate, prea puțin contează care candidați sau ce partide va obține un rezultat maxim. Brexit, victoria lui Trump, ascensiunea partidelor naționaliste în Europa reprezintă doar un vârf al aisbergului, doar niște scântei a unui incendiu de proporții care abia urmează. Toate aceste sunt doar niște simptome.

Adevăratele schimbări au loc pe nesimțite și cu o viteză uimitoare, iar liderii politici, indiferent de platforma politică asumată declarativ (marxistă, liberală sau conservatoare) vor fi nevoiți să se supună mersului istoriei. Cei care ieri vorbeau despre drepturile omului, toleranță și multiculturalism, azi sau mâine se vor grăbi să-și renege lozincile în schimbul “siguranței naționale”. Cine se mai aștepta că acum câțiva ani, un șir de lideri europeni vor recunoaște „eșecul politicii multiculturaliste”? Cine se mai aștepta că în unele țări europene se va pune în discuție la nivel înalt oportunitatea interzicerii vălului islamic? Cine se mai aștepta la restabilirea controlului la frontiere în interiorul UE și sporirea măsurilor de securitate? Toate aceste lucruri păreau absurde acum 10-15 ani, iar acum au devenit o normă.

Proiectul identitar

Afirmațiile liderilor maghiar și polonezi despre modelul „democrației iliberală” nu este altceva decât un manifest identitar. E vorba de o propunere de edificare a unei alternative la modelul occidental muribund, care ar lua în considerație marile metamorfoze la nivel demografic (susținerea natalității și a familiei tradiționale, stoparea imigrației, consolidarea comunităților rurale), economic (protectionism, susținerea clasei mijlocii, țărănimii și capitalului autohton), cultural-ideologic (revenirea la valorile tradiționale și religioase). Un astfel de proiect vine drept răspuns la acel vid care se extinde în spațiul sistemelor de valori occidentale și oferă o formă lumii care, în ultimul timp, a pierdut orice chip și formă. E o reinventare a lumii în baza unor materiale de construcție sigure și durabile. De altfel, lumea a obosit de prea multă incertitudine și relativism.
Nu știu cum va arăta viitorul, dar la sigur nu va fi așa cum îl așteptăm. Nu va reveni ziua de ieri, dar nici nu va mai fi așa cum e azi. Cert este că schimbările vor veni tot mai rapid și noi vom resimți fiecare clip ca o lovitură dureroasă în toate zonele noastre sensibile.

Anunțuri
Standard

Un gând despre „Revoluția tăcută sau epoca postliberală

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s