Degradare

REVOLTĂTOR: Cea mai discriminată minoritate sexuală


Cea mai discriminată minoritate sunt alcosexualii. Explic pentru cei care nu sunt în temă: alcosexualii sunt persoane de orientare sexuală netradițională, care simt o atracție față de băuturile alcoolice.

Iată zece probleme majore cu care se confruntă această minoritate:

  1. Alcosexualii sunt supuși etichetării și excluziunii sociale, fiind nevoiți să trăiască într-un mediu ostil, victime ale discursului de ură
  2. Alcosexualii nu au dreptul de a-și expune preferințele, iar dreptul lor de a-și manifesta orientarea și identitatea este fie interzisă, fie supusă unei îngrădiri din partea instituțiilor publice: le este interzisă consumul băuturii în locuri publice, iar la posturile de televiziune se interzice publicitatea la produse alcoolice. Mai mult decât atât, unele posturi de televiziune previn publicul cu privire la existența în programă a unor scene cu consum de alcool, ceea ce reprezintă un discurs de ură și incitare la discriminare
  3. Alcosexualii reprezintă cea mai expusă categorie socială la acțiuni violente: zilnic sunt raportate cazuri în care reprezentanții acestui grup social sunt bătuți, înjurați, supuși unor tratamente degradante. Au fost înregistrate cazuri când alcosexualii au fost dați afară din casă și ostracizați de rude și persoanele apropiate, după ce s-a aflat despre orientarea lor netradițională
  4. Alcosexualii nu li se recunoaște dreptul la căsătorie cu băutura sa preferată
  5. Alcosexualilor li se refuză dreptul de a adopta copii
  6. Alcosexualii nu pot fi vizitați la spital de prietenii de pahar, când se află în comă alcoolică
  7. Alcosexualilor li se refuză accesul în unele spații publice, cum ar fi cafenelele unde consumul băuturilor alcoolice este interzis în mod abuziv
  8. Alcosexualii se confruntă cu un discurs de ură din partea Bisericii și altor grupări religioase extremiste, care afirmă că patima beției ar fi un păcat
  9. Alcosexualilor nu li se recunoaște dreptul la identitate, chiar dacă declară că se simt într-o mai mare măsură alcosexuali decât bărbați sau femei. De notat faptul că mediul academic recunoaște că predispoziția spre dragoste față de alcool este influențată deseori de factori ereditari. Cu alte cuvinte, mulți din alcosexuali se nasc cu astfel de preferințe, fapt pentru care nu pot fi condamnați. E adevărat că alcosexualismul mai este considerat de unii drept „o boală”, însă ar fi timpul să se recunoască că acesta nu este decât o opțiune, un mod de a fi
  10. Spre deosebire de persoane de alte orientări sexuale, alcosexualii nu beneficiază de niciun fel de protecție din partea statului, nu există prevederi legale care i-ar proteja de eventualele acțiuni discriminatorii și cel mai important: nu li se garantează dreptul de a IUBI alcoolul, de a fi diferiți și egali, fără a fi supuși oprobriului public.
Anunțuri
Standard
Degradare, Filosofie, Sociologie

Revoluția tăcută sau epoca postliberală


Generația noastră va fi martora unor schimbări profunde ale lumii în care au trăit părinții noștri. Deocamdată lucrurile nu au devenit suficient de evidente pentru noi, din cauza aflării noastre la o margine de lume, unde schimbările sunt resimțite cu întârziere.

E vorba de sfârșitul acelei epoci istorice care își are începul după finalul celui de-al doilea război mondial, perioada paradei idealiste, în care fiecare individ va trăi fericit și liber de orice limitări, în pace și dragoste frățească, iar statul va asigura cele mai înalte standarde de viață, în care se credea că frontierele dintre state sunt condamnate la dispariție, că adoptarea convențiilor și tratatele, înființarea unor structuri vor putea rezolva problemele pe care nu au fost în stare să le rezolve statele și legile naționale. Un astfel de vis au trăit cei de lagărul socialist-comunist, același vis l-au trăit și cei din lumea occidentală. Continuă lectura

Standard
Degradare

De ce unii luptă împotriva „căsătoriilor gay”?


De ce ar fi oamenii cu viziuni conservatoare deranjați de o legalizare a „căsătoriilor” între persoane de același sex? Aparent, e o chestie care nu îi vizează, că ar fi vorba de viața privată a fiecăruia. Cu ce ar fi afectată o familie tradițională de existența unei “familii netradiționale”?

Familia nu este o organizație neguvernamentală și niciun SRL în care oamenii se asociază pentru realizarea unor interese comune, ci o instituție tradițională (arhaică), care nu cunoaște relații contractuale, ci sentimentul de dragoste (mamă-tată, părinți-copii și frați) și instinctul procreării. Da, familia are sens atât timp cât este privită ca o celulă reproductivă a societății, ca un garant al continuității etno-culturale, morale și biologice ale unei colectivități naționale. Anume din aceste considerente, instituția familiei beneficiază de o protecție specială din partea unui stat care este preocupat de existența propriului popor. Statul există atât timp cât există un popor care împărtășește un sistem comun de valori fundamentale pentru identitatea lui politică. Continuă lectura

Standard
Degradare

O scrisoare pentru francezi


Avem o nouă religie, cu proprii săi fundamentaliști, cu proprii săi proroci, cu ritualuri și temple mai deosebite. Se numește „libera exprimare”, în numele căreia se permite orice, oricum, oriunde și oricând. Mai nou, avem și martiri, prin care „libera exprimare” obține o doză și mai mare de sacralizare. Cel mai periculos este faptul că un caz penal ordinar, care e condamnabil în sine, se transformă într-un prilej de justificare a mizeriei. Pentru nimeni nu mai contează cine, cum și unde a murit. Mii de morți într-o țară non-europeană nu reprezintă decât o statistică, un mic defect „al procesului de extindere a democrației în lume”. În schimb, moartea cuiva în numele unei „libertăți de exprimare” oripilează milioane de internauți. „Civilizația este în pericol!”, țipă unii. Da, este în pericol, însă pericolul nu vine de la niște bande de islamiști, ci de la fundamentul putred al acestei civilizații. Adică, de la voi, cei care fluturați steagul „libertății de exprimare”, care numai „libertate” și nici „exprimare” nu este, ci un ocean de lături, în care vă complaceți. Continuă lectura

Standard
Degradare

Argentina: mii de gay, lesbiene, feministe şi activişti pro-avort iau cu asalt o catedrală catolică (video)


Argentine_cathedral-585x401La ce poate ajunge politica de tolerare e ciumei neomarxiste? La atacuri neruşinate împotriva celor care nu împărtăşesc sistemul de antivalori. De ce va timp, pe internet circulă un material video care nu va fi prezentat de nicio instituţie de presă: şapte mii de activiste feministe, lesbiene, gay şi promotorii avortului atacă catedrala San Juan, care este apărată de un lanţ viu de credincioşi. Continuă lectura

Standard
basarabia, Degradare, moldova, Sociologie

De ce nu vreau în Uniunea Europeană?


Red_Europe

De ce nu vreau în Uniunea Europeană? Voi expune pe scurt mai jos câteva puncte, pe care le consider esențiale. Desigur,  puteam expune aici mult mai multe teze, însă la momentul scrierii, doar acestea mi-au venit în timpul redării improvizate a textului de faţă: Continuă lectura

Standard
Degradare, Politica, reвaLюtzie

Democraţia – un lux şi o povară


democracy

Ne-am obişnuit să considerăm democraţia ca un dat, ca o normă, fără de care este imposibilă existenţa. Însă mai rar ne gândim la faptul că orice model politic nu poate exista fără o componentă economică. Ceea ce numim „drepturile omului”, spre exemplu, nu există prin simpla lor declarare sau recunoaştere, ci prin resursele care sunt alocate lor. Cel mai simplu exemplu ar fi alegerile şi întreţinerea celor aleşi – ce ar fi toate acestea în condiţia lipsei banilor? Orice proiect de lege, care vine în faţa deputaţilor, presupune un capitol separat dedicat costurilor implementării noii norme. Cu cât mai multe drepturi obţin cetăţenii, cu atât mai mare este povara bugetului de stat, care este obligat să întreţină aceste drepturi. Să nu uităm că banii vin tot din buzunarul cetăţeanului, ceea ce ar însemna că democratizarea societăţii presupune majorarea poverii fiscale. Omul este nevoit să muncească tot mai mult şi să mănânce tot mai puţin de dragul „drepturilor democratice”. În condiţiile unei economii prospere, acest lucru nu este atât de simţit, însă când e vorba de o ţară cu o populaţie sub limita sărăciei, acest lucru loveşte în fiecare cetăţean. Continuă lectura

Standard