ProletKult, video

„Mizar” – o legendă a rockului macedonian


Mizar FRONTTrupa rock macedoniană „Mizar” a reuşit să cucerească renumele de „cult band”, pe întreg teritoriu al Macedoniei şi fostei Iugoslavie. Primul lor album, care poartă numele trupei (nu prea s-au complicat), devine şi prima muzică rock în limba macedoniană. În acea vreme, majoritatea trupelor macedoniene preferau să cânte în limba sârbă, din considerente de marketing sau sufereau de un complex de inferioritate. Continuă lectura

Standard
Geopolitica

Proiectul Rusia – România. Dialog consultativ dintre politicieni, istorici, politologi și sociologi


O iniţiativă interesantă a politologului transnistrean Serghei Ilcenko, prin care se încearcă unei noi paradigme a relaţiilor dintre Rusia – Republica Moldova – România. Cred că merită atenţie. Originalul textului, precum şi versiunea rusă, găsiţi aici. 

Anterior am notat şi eu ceva gânduri care sunt în oarecare măsură apropiate de abordarea propusă de domnul Ilcenko. Le puteţi citi aici.

top_ilchenko_sergey_1Introducere

Timp de douăzeci de ani, pe teritoriul fostei RSSM,durează un conflict ce bulversează și continuă să divizeze societatea. Acesta a divizat teritoriul fostei RSSM în două entități: Republica Moldova (RM), recunoscută pe plan internațional și nerecunoscuta pe plan internațional, dar devenită de facto un stat separat – Republica Moldovenească Nistreană (RMN). Conflictul este generat de o serie de neînțelegeri complexe pe plan național, cultural și social în relațiile dintre Rusia și România. Deși el evoluează în baza unor divergențe dintre RM și RMN, dintre diverse grupuri sociale care locuiesc pe același teritoriu, este vorba despre un conflict ce are la bază contraziceri de sorginte comună. Continuă lectura

Standard
Fără categorie

Economia parazitară, nediscriminare și exodul basarabenilor


Nu suntem atât un stat captiv, cât o societate captivă. Organismului social în mijocul căruia ne ducem existenţa îi este rezervat doar rolul de întreţinere a unei clase conducătoare parazitare. Astfel, toată energia care ar putea fi direcţionată spre o creştere şi prosperare este depozitată în hambarele celor mari, iar generaţiile care vin sunt tot mai mult condamnate la o existenţă mizeră și chinuitoare.

Acest proces are loc cel puţin pe două căi: exportul forţei de muncă – tot mai mulţi moldoveni pleacă la munci peste hotare pentru a putea supravieţui şi stimularea consumului în dauna producţiei – producţia autohtonă este discurajată, economia menţinându-se preponderent din contul consumului mărfurilor străine de cătrei cei rămaşi acasă. Cel ce stăpâneşte vămile, stăpâneşte ţara! Continuă lectura

Standard
Fără categorie

Constantin PAPANACE: Consideraţii asupra tendinţelor fundamentale ale sufletului balcanic


Constantin PAPANACE – date biografice:

S-a născut la 15 septembrie 1904 în Grecia la Selia, aproape de orașul Veria din provincia Macedonia, regiune cu o numeroasă populație aromânească. Familia (tatăl său Ion, mama sa Ianula și ceilalți nouă frați și surori) și apropiații îi spuneau Costache.

Face studii la Salonic și apoi București, la Academia Comercială, cu specializarea în economie politică și finanțe.
Îl cunoaște pe Corneliu Zelea Codreanu în iulie 1930 când, împreună cu un grup de tineri aromâni este închis la Văcărești. Este un militant înflăcărat pentru drepturile aromânilor, lipsiți de drepturi în Munții Pindului și hărțuiți de comitagii bulgari care intrau ilegal în acțiuni cu caracter belicos în Cadrilater.
Între anii 1932-1933, într-o perioadă de puternică extindere a Mișcării legionare, este căpetenie a Tineretului Legionar Macedonean și prim-consilier al „Căpitanului”, Corneliu Zelea Codreanu. Continuă lectura

Standard
Fără categorie

De la naționalismul mic la un naționalism integrator


Din start trebuie să spun că nu îmi place noțiunea de naționalism (din cauza modernismului cu care vine termenul de “națiune”). În acest sens, naționalismul este frate direct cu liberalismul și comunismul. Totuși îl voi folosi, pentru că o altă opțiune nu există. Chiar și în perioada interbelică unii autori au utilizat termenul de „naționalism” pentru a desemna un curent care nicidecum nu reprezenta un naționalism.

Există două modele de naționalism – naționalismul mic, care aparține unor popoare neîmplinite în istorie. E un handicap care aseamănă o colectivitate cu un adolescent frustrat, care încearcă mereu să demonstreze celor din jur că este matur. Adepții naționalismului mic sunt mereu în stare de război, sunt dominați de o hartă imaginară a granițelor politice fixe (pe care le consideră “sfinte”) și reacționează isteric atunci când sunt luați în râs sau când nu li se vorbește limba – toate acestea nu sunt decât niște manifestari ale unor complexe de inferioritate.

Spre deosebire de naționalismul mic, naționalismul integrator este purtător al unei idei universale și a unei misiuni istorice. Așa a fost cazul tuturor cetăților, popoarelor care au format în decursul istoriei mari imperii. Dacă naționalismul mic luptă împotriva cuiva, naționalismul integrator luptă pentru ceva – mai exact pentru construirea unei lumi noi. Dacă cei dintâi sunt adepți a hard-power, cei din urmă preferă soft-power. Continuă lectura

Standard
Geopolitica

Uniunea Eurasiatică și „ideea celor cinci Europe”


Ideea eurasianistă nu este una nouă. Originile ei le regăsim în perioada interbelică, când intelectualii ruși din exil încercau să identifice o nouă idee națională pentru conaționalii lor, care să se opună atât ideologiei comuniste a Uniunii Sovietice, cât și promovării ideilor liberale. Părintele-fondator al eurasianismului poate fi considerat kneazul Nikolai Trubețkoi (1890-1938), care publică în anul 1920 un eseu, întitulat „Europa și umanitatea”, unde încearcă să analizeze natura civilizației europene și a ceea ce numește el „civilizație eurasiatică”.

Ulterior, noului curent s-au alăturat istoricul Gheorghii Vladimirovici Vernandskii (1886-1967), geograful Piotr Nikolaevici Savițkii (1895-1968), filosoful Gheorghe Vasilievici Florovskii (1893-1976), Lev Gumilev (1912-1992). Mai târziu, eurasianismul a pătruns sub diferite forme și în gândirea europeană. Una din manifestările sale extremă, spre exemplu, a fost cea a belgianului Jean-François Thiriart, care a promovat ideea Imperiului Eurasiatic “de la Vladivostok la Dublin”, care ar cuprinde Europa și Uniunea Sovietică, opus imperialismului american. Continuă lectura

Standard
Geopolitica

Șerban Cantacuzino și Ideea Bizantină


Aţi văzut în prelegerea trecută modul fericit în care s-a desfăşurat campania germană din Ungaria în decursul anilor 1685  şi 1686. După căderea Budei  şi a Seghedinului, Ungaria este aproape în întregime eliberată. Totodată, suzeranitatea otomană în Ardeal, ca şi în Ţara Românească primi o grea lovitură prin aceste victorii. În cercurile catolice, ca şi în cele austriece, entuziasmul era mare; începu a se vorbi din nou de atacul asupra Constantinopolului  şi de izgonirea turcilor din Europa. Acum îşi deschide drum vechea idee – cultivată de propaganda catolică încă din veacul al XVI-lea – a unei răscoale generale a popoarelor din Peninsula Balcanică împotriva turcilor.

Omul cel mai indicat pentru a conduce o astfel de întreprindere era, pentru toţi cunoscătorii treburilor orientale, Şerban Cantacuzino, domnul Ţării Româneşti. Îi revenea, astfel, un rol pe care la finele veacului al XVI-lea îl avusese Mihai Viteazul. Continuă lectura

Standard
Fără categorie

Victor PAPACOSTEA: Balcania


Balcania este un termen de factura și poate chiar de origine mazziniană. A circulat în corespondența conspiratorilor, între anii 1848-1877. El rezuma, pe atunci, o întreagă concepție politică. Prin magia lui, agenții liberalismului romantic sperau să realizeze o sforțare colectivă și simultană a popoarelor din Peninsulă împotriva sultanului. După luptă, Balcania și-ar fi prelungit sugestia; popoarele eliberate ar fi rămas înfrățite pe anumite temeiuri sufletești, etnice, politice și economice. De altfel, ideea unei confederații a popoarelor din Peninsula, la care ne-am fi adăugat și noi românii, este mult mai veche; în vremea revoluției franceze a predicat-o poetul tesalian Riga Fereul. Azi ideea este din nou în aer. Aproape în toate statele balcanice s-au produs reacțiuni împotriva stărilor de învrăjbire care apasă viața popoarelor. S-au ținut numeroase conferințe inter-balcanice și s-a lucrat pentru apropiere și cooperare. S-au pus bazele unor camere comune de comerț, industrie și agricultură, s-au proiectat tarife preferențiale inter-balcanice, convenții sanitare și se vorbește de o dezvoltare „în comun” a căilor de comunicații, terestre, maritime și aeriene. De curând, înțelegerea balcanică a dat o nouă dovadă de vitalitate, iar în Bulgaria, stat dominat Încă de porniri revanșarde, o parte din personalul politic s-a manifestat public pentru reîntoarcerea la amicițiile seculare”. Continuă lectura

Standard
Fără categorie

Dumitru Stăniloae: Baza spirituală a pactului Balcanic


Un articol al ilustrului profesor și teolog Dumitru Stăniloae legat pactul Balcanic, încheiat în 1934 între România, Iugoslavia, Grecia și Turcia.

Pactul balcanic, încheiat curând, a strâns statele din sud-est Europei într-o unitate se va desăvârşi continuu, întinzându-se asupra a tot mai multe din ramurile de viaţă ale celor patru popoare. Nu e necesar să insistăm asupra adevărului ca bază spirituală care a făcut posibilă încheierea acestui pact şi care va permite legături tot mai strânse între statele semnatare este o remarcabilă comunitate de idei, simţiri şi tradiţii, comunitatea formată în ce priveşte pe trei din cele patru popoare în primul rând de aceeaşi credinţă, de acelaşi cult, iar cât priveşte pe toate la un loc de istoria comună, de familiarizarea îndelungată între ele care a creat, dincolo de formulele precise ale credinţei, mari apropieri în spirit, în gusturi, în atitudini. Sasul stă lângă român de veacuri, dar apropiere nu se face, cu atât mai puţin asimilare. Deosebirile sunt prea mari; ele sapă între ei adevărate prăpăstii. Deşi în mai mică măsură, dar acelaşi lucru se poate spune despre ungur. Sigur că tot aşa ar fi cazul cu englezul, cu francezul sau cu alte popoare de lege diferită. Între români, greci şi slavi apropierea se face însă uimitor de repede şi asimilare la fel. Câţi slavi şi câţi greci n-am înghiţit noi şi câţi români n-au înghiţit slavii şi grecii în Balcani? Nu ştiu cum, dar ca român te simţi între greci şi slavi cu mult mai acasă – într-o anumită privinţă chiar ca acasă – decât între unguri, germani, englezi sau alte naţiuni. Când constaţi că se roagă ca tine, că vorbesc despre Dumnezeu cu acelaşi cuvinte, doar traduse, cântă ca tine, îndată te simţi mai la largul tău.

Pentru consolidarea pactului se impune cultivarea factorului religios-comun

Pactul balcanic are ca temelii acest fond comun de spiritualitate. Tocmai de aceea numai ţinând seama de el, făcându-l să se dezvolte şi scoţându-l pe primul plan, se vor umbri, îşi vor pierde din importanţă şi din relief deosebirile dintre aceste popoare. O neglijare a lui însă, eventual chiar o reprimare a lui, echivalează cu o adevărată subminare a pactului balcanic. Continuă lectura

Standard
Ortodoxie

Oare misiunea României nu constă în a realiza ceea ce Rusia n-a realizat?


Oare misiunea României nu constă în a realiza ceea ce Rusia n-a realizat? Istoria ei (a Rusiei, n.n) a început ca o adevărată renaștere a spiritului bizantin pe pământul slav, renaștere ce s-a oprit odată cu mutarea centrului de la Kiev la Moscova, unde spiritul lui Gengis-Han a devenit dominant. Tradiția acestuia o continuă bolșevismul, în măsura în care, cu mare forță, organizează totul. Or, tradiția bizantină nu-i oare demnă să renască la rândul ei? N-ar însemna oare o enormă îmbogățire dacă acest ton, care a răsunat împreună cu altele de-a lungul întregului Ev mediu și al cărui ecou a declanșat propriu-zis Renașterea italiană, s-ar auzi din nou? În Rusia n-ar putea să o facă. Ca esență, elementul bizantin a murit de multă vreme acolo sau a devenit ireal. Birocrația era moartă, ireală era educația, pe de-o parte, și Biserica, pe de alta, în măsura în care trebuie să continue Bizanțul viu. Numai în ținerea liturghiei continua să supraviețuiască autentic elementul bizantin viu, dar aceasta nu dintr-o concordanță religioasă ci datorită înclinației primare a rusului pentru teatru. În plus, religiozitatea rusească e pur rusească; e originar creștină în măsura în care creștinismul originar era primitiv, nu bizantin. Continuă lectura

Standard
Fără categorie

Mazzini, Brătianu, Eminescu și proiectul Confederației Balcanice


În epoca modernă, primul care a lansat idea formării unei confederații balcanice a fost un italian: Giusepe Mazzini, care în acest fel vedea eliberarea popoarelor din peninsulă de jugul otoman. Pe acest subiect el a purtat chiar și un dialog cu românii, printre care era și Dumitru Brătianu, care s-a arătat entuziasmat de o atare idee. În una din scrisorile sale adresate lui Mazzini din numele Comitetului Național Român el spune: “Vecinii noștri să fie fără grijă, Confederația dunăreană, ori dacă se preferă, sfânta alianță a popoarelor de la Dunăre, nu va fi o societate universală, un consorțiu al tuturor bunurilor. Fiecare își va păstra individualitatea și acțiunea”.

Mihai Eminescu se arată și el adeptul unificării popoarelor balcanice, dar respinge orice pretenție a marilor puteri, în special a Austro-Ungariei,  la statutul de protector al unei eventuale Confederații Balcanice. Iată ce scrie în această privință Eminescu la 16 iulie 1876 în „Cestiunea Orientală”: „E evident că greutăţile politice s-ar naşte abia în urma schimbărilor pe cari le-am schiţat şi cari au şi fost de mult propuse. E evident că micele state de pe Peninsula Balcanică, ieşite din letargia în care le ţine domnia turcească, ar forma prin rivalităţile lor politice, naţionale şi religioase un pericol mult mai mare pentru liniştea Europei decât letargia acestor provinţii, produsă prin apăsarea semilunei. Contra acestor eventualităţi există un singur mijloc — o Confederaţiune Dunăreană, ca rezultatul cel mai firesc al liberării acestor provinţii. […]Numai o Confederaţie Dunăreană cu o politică comercială protecţionistă şi sub protectoratul său propriu şi al nimărui altcuiva ar conţinea în sine sâmburi de dezvoltare adevărată”.

Standard