Haiducul nu este un tâlhar de drumul mare. Este o formă a vieţii ascetice, diferite de cea a soldatului sau a călugărului, desigur. Dacă soldatul stă la hotarul societăţii, iar călugărul în afara ei, haiducul este în interiorul ei. Este un „nebun în Hristos”, care loveşte greu în cei care au uitat de cele veşnice şi miluieşte pe cei pe care Dumnezeu i-a blagoslovit.
Haiducul nu este judecător, el este un călău. Este un călău care renunţă la bucuriile vieţii de dragul unei vieţi austere în mijlocul codrilor pentru înfăptuirea dreptăţii pe pământ.
Haiducul este simbolul revoltei românului împotriva nedreptăţii, împotriva nefirescului, simbolul luptei împotriva celor care „au încălcat legea pământului” transformând stăpânii acestor meleaguri în robi. Haiducii luptă împotriva „ciocoilor”, primii reprezentanţi ai societăţii capitaliste, oameni fără credinţă, fără neam şi fără ţară, fără a se pune în serviciul unor idei utopice. Ei rămân în sânul firescului românesc. Continuă lectura
Noi perspective de dreapta 