Mitologicul Iurie Leancă: „am vrut, dar nu am putut”

Suntem amatori și meșteri în crearea unor mituri politice, în care ne proiectăm speranțele pentru un viitor mai bun. Din păcate, în cele mai dese cazuri, aceste mituri se proiectează pe lideri slabi, care își justifică rateurile și neîmplinire prin “teoriile marelor conspirații”. Mircea Druc, ar fi fost un ministru care ar fi realizat unirea cu România, dacă forțele întunericului nu ar fi existat o conjurație împotriva lui. Ion Sturza ne-ar fi dus direct în UE și NATO, chiar în 1999, dacă nu ar fi fost debarcat de aceleași “forțe ale răului”. Astăzi, Leancă apare ca un salvator, un geniu neînțeles, un lider ratat, care ne-ar fi realizat multe și bune, dacă nu ar fi fost împiedicat. E un soi de perversitate politică, prin care ne complacem în propriile noastre minciuni, împachetând frumos complexul impotenței politice.

Prim-ministru „manager” sau „diplomat”?

Când vorbim despre investirea noului guvern, trebuie să luăm în considerație următoarele constante: principalii câștigători ai alegerilor din 30 noiembrie 2014 sunt PLDM și PD. Anume aceste două partide sunt principalii jucători pe scena politică, fapt care nu poate fi schimbat decât prin noi alegeri democratice. Indiferent de structura unei majorități parlamentare, orice guvern investit va fi unul minoritar, pentru că va existat în condițiile șantajului PL sau PCRM.

Cum era de așteptat, numirea unui prim-ministru tehnocrat, cu studii economice, din afara partidelor politice, care ar satisface atât dreapta, cât și stânga, a fost o urmare logică și cea mai optimală variantă. Faptul că  “prognozele” din câteva postări pe blog s-au adeverit, nu înseamnă că aș cunoaște bucătăria din interiorul partidelor, ci pentru că o altă evoluție a lucrurilor era imposibilă.