„Panglica Sfântului Gheorghe” – o armă a Federaţiei Ruse împotriva Republicii Moldova

Federaţia Rusă suferă din cauza lipsei unor mituri care ar defini rostul său pe plan internaţional, în actualul moment al istoriei. Spre deosebire de perioadele anterioare, Rusia medievală, Imperiul Rus, URSS avea „pe cont” un război de apărare naţională, care ar deveni un model al unităţii naţionale. Rusia de astăzi nu are nici o măreaţă victorie, ci doar o succesiune de umilinţe şi eşecuri.

În 1612 întreaga Rusie s-a ridicat împotriva invadatorilor polonezi, pentru a evita dispariţiei sale ca stat. La 4 noiembrie, printr-un efort colosal, Moscova este eliberată de invadatorii străini, pentru ca în timpurile noastre anume această zi să fie decretată drept „zi a unităţii naţionale a ruşilor”.

Chemat la covor, Smirnov a făcut prima cedare (tangoul începe)

Aşa cum preziceau anterior în presă unii analişti ruşi, Kremlinul a început să exercite presiuni asupra liderilor de la Tiraspol, pentru a determina pe aceştia să se reîntoarcă la masa de negocieri cu autorităţile de la Chişinău. În urma unei întrevederi dintre „Smirnov şi ursul din Kremlin”, „ghiaţa a fost spartă”, „separatistul” şi-a aplecat capul în faţa sultanului, iar Medvedev a comunicat ziariştilor că formatul de negocieri va fi unul trilateral.

"un pas înainte, un pas înapoi, ca-şa-i hora pi la noi!"

Despre retragerea moratoriului asupra dialogului în problema transnistreană a anunţat şi Igor Smirnov, care anterior anunţase că unica cale de rezolvare a conflictului este recunoaşterea independenţei Transnistriei de către autorităţile de la Chişinău.

Tiraspolul a introdus moratoriu asupra dialogului cu autorităţile moldoveneşti, argumentând acest pas prin „refuzului Republicii Moldova de a condamna agresiunea Georgiei asupra Oseţiei de Sud”.

Medvedev a arătat lui Voronin „unde iernează racii”

Medvedev a încercat, chiar la începutul întrevederii, să pună piciorul în uşă, arătând în mod clar „unde iernează racii”. Nu a uitat chiar să precizeze cifra de afaceri (1 miliard 400 dolari), spre a arăta „cât de preocupat este de relaţiile economice FR-RM”. Să nu uităm că interzicerea exporturilor vinurilor moldoveneşti a fost destul de dureroasă pentru Republica Moldova, în contextul în care exportul moldovean şi aşa „este minunat, superb, dar practic nu există”. Desigur, Moldova nu ar dori repetarea unui astfel de scenariu. Mai ales ca Moscova, chiar în ajunul întrevederii de la Soci, a trimis semnale evidente despre eventualitatea repetării unui astfel de scenariu.

"aia nu erau raşi ci draşi!"

Tonul preşedintelui rus s-a arătat destul de ameninţător, chiar dacă o astfel de discuţie ar părea inoportuna: este destul de evident faptul că posibilităţile Republicii Moldovei sunt mult prea mici pentru o eventuală „agresiune armată”. Iată de ce răspunsul preşedintelui Voronin a fost destul de firesc, acesta evidenţiind faptul că Tiraspolul are mai mari şanse să fie agresor decât Chişinăul, fiind aparent, solidar în această problemă cu preşedintele rus. Cel puţin aşa se arată în stenograma întrevederii deschise, publicate în pagina oficială al administraţiei prezidenţiale. Ce s-a discutat ulterior după uşile închise, poate fi doar presupus sau imaginat.

O mare parte a presei ruse a calificat întrevederea drept o „atenţionare pentru Voronin”, iar prognozele optimiste ale lui Medvedev, în ceea ce priveşte rezolvarea conflictului transnistrean, drept „un dar pentru buna purtare”. Presa de la Tiraspol, speculând aparenta ambiguitate a mesajului, s-a grăbit să califice această declaraţie, excesiv de optimist, drept „recunoaşterea independenţei RMN de către Medvedev” (Lenta PMR).