PLDM = Edinaia Rossia? Necesitatea unei alternative de dreapta

Deja mai muţi observatori au evidenţiat faptul că PLDM încearcă să devină o clonă a partidului „Edinaia Rossia”, iar Vladimir Filat încearcă cu disperare să imite  prim-ministrul rus, Vladimir Putin.

Aderarea demonstrativă a rectorilor universitari, sportivilor, medicilor la liberal-democraţie, nu reprezintă decât o tentativă de monopolizare puterea politică în Republica Moldova, după ce mai devreme s-a procedat la instaurarea unui monopol mediatic prin „liberal-democratizare” a presei de la Chişinău.

Ceea ce nu au reuşit „roşii”, prin metodele sale stângace şi învechite, astăzi reuşesc „verzii”: societatea alunecă treptat spre un sistem autoritar, spre o „democraţie dirijată”, în care procesul electoral va deveni tot mai mult un circ prin care va justifica periodic dictatură oligarhilor.

Paradoxal, dar cei care au ţipat cel mai mult despre necesitatea democratizării societăţii au devenit astăzi cei mai acerbi sprijinitori ai alunecării spre tiranie şi latră cu spume la gură la cei care îndrăznesc să ceară dreptate.

Valeriu Pasat, primul intelectual care a reuşit să definească primii paşi spre o idee naţională

Indiferent de poziţia mea faţă de Valeriu Pasat, recunosc că m-a surprins destul de plăcut articolul publicat de dumnealui pe mai multe resurse din internet. Aş îndrăzni chiar să spun că este prima personalitate din Republica Moldova care a reuşit să definească perfect interesul naţional al Basarabiei şi coordonatele de care trebuie să se conducă societatea noastră.

Redau un fragment destul de reuşit care se referă la soarta Basarabiei în calitate de parte a neamului românesc şi a civilizaţiei ortodoxe: „Clerici, teologi, publicişti români tot mai des afirmă că România a avut şansa de a oferi Europei identitatea ortodoxă, dar nu a putut face aceasta. Astfel România nu mai are ce oferi lumii, din care motiv ea se diluează în Uniunea Europeană şi în universul global. Despre aceasta se vorbeşte în discursuri, articole, studii, discuţii particulare. Oare nu cumva autorii acestor afirmaţii ni se adersează nouă?

Există o evidentă subapreciere a potenţialului sectorului de sud-vest a zonei Mării Negre, unde se află două state ortodoxe cu temeiuri romanice. România în prezent pierde capacitatea de a fi o verigă de legătură între Europa de Vest şi cea de Est. Ea nu este în stare să-şi îndeplinească misiunea sa spirituală. Dar, se prea poate acum avem noi această şansă? Noi sîntem ultimul stat de origine romană cu rădăcini ortodoxe, care ar putea aduce în Europa creştinismul viu. Într-adevăr, noi avem mai multe a le oferi lor, decât ei – nouă”.

Ceea ce nu a fost pusă în discuţie toţi aceşti ani este relaţia dintre cele două autorităţi ai statului: puterea laică şi puterea duhovnicească: “Tocmai de aceea, un reper important pentru viitorul Moldovei eu îl văd în realizarea idealului ortodox al „simfoniei puterilor”. Acest ideal presupune armonie, înţelegere şi colaborare între puterea spirituală şi cea laică. Asemenea conlucrare poate fi un reper spiritual al Moldovei noi. Formând astfel şi un fel de Pax Romanum Ortodoxis”.

Ideile sunt destul de revoluţionare, actuale şi interesante. Iată de ce consider că locul domnului Pasat este în societatea civilă, în think-tankuri conservatoare, dar nu în politică. Domnul Pasat este un om de ştiinţă şi ar avea şansa să devină un bun ideolog al clasei politice şi al unei noi elite intelectuale de dreapta de la Chişinău, păcat că ratează această şansă.

Filat şi Pasat în luptă pentru instaurarea unei dictaturi oligrahice „bipartide”

Se observă cu ochiul liber că ideea organizării în toamnă a unui referendum este promovată tot mai insistent de doi subiecţi politici: Filat, care doreşte modificarea articolului 78 din al Constituţiei, şi Pasat, care intenţionează „să consulte” opinia populaţiei cu privire la introducerea Bazelor Ortodoxiei în şcoală.

Ambele iniţiative pornesc din două puncte aparent diferite, care cu timpul urmează să se întâlnească pentru realizarea unui proiect comun. Desigur, cele două iniţiative urmează a fi comasate, „Bazele Ortodoxiei” servind doar în calitate de locomotivă electorală.

Ţinta este clară: schimbarea actualului regim de guvernare prin trecerea de la o republică parlamentară la una prezidenţială, aşa cum îşi propunea acum 11 ani ex-preşedintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi.

Pasat vrea referendum pentru ortodoxie sau ortodoxie pentru referendum?

Ex-directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate, Valeriu Pasat, s-a adresat cu o scrisoare deschisă Parlamentului Republicii Moldova, prin care sugerează ideea iniţierii unui referendum în problema introducerii în învăţământul preuniversitar „Bazele culturii ortodoxe”.

Iniţiativa este salutabilă dacă nu ar ascunde un pericol de politizare a problemei. Ideea organizării unui referendum naţional în problema introducerii religiei în şcoală coincide cu perioada în care se vorbeşte tot mai multe de elaborarea şi adoptarea prin referendum a unei noi constituţii a Republicii Moldova. Este întâmplător acest fapt? Se prea poate. Însă în cazul în care domnul Pasat doreşte sincer readucerea educaţiei ortodoxe în şcoală, să pledeze şi pentru organizarea unui astfel de referendum în afara oricăror lupte politice.

Cine sunt prietenii Rusiei în Republica Moldova?

Cine sunt „Prietenii Rusiei în Republica Moldova”? Pentru a răspunde la această întrebare este de ajuns să trecem cu privirea lista membrilor fondatori ai asociaţiei „Prietenii Rusiei în Moldova”. Aceşti cetăţeni ai Republicii Moldova nu sunt deloc persoane anonime, ci chiar am putea spune că sunt nume destul de cunoscute publicului larg: Vasile Tarlev, Sergiu Banari (ieşit de curând din PSD), Marchel Mihăiescu – Episcopul de Bălţi, Ivan Calin (deputat comunist), Valeriu Pasat (fostul şef al serviciului de informaţii şi securitate), Vasile Stati – ideologul moldovenismului de grotă, Roif Şabs – preşedintele asociaţiei victimelor holocaustului, Formuzal Mihail – başcanul autonomiei găgăuze etc.

Lumea este aparent din diferite tabere politice – unii „anticomunişti şi patrioţi români”, alţii „comunişti” până la măduva oaselor, dar se pare că sunt cu toţii uniţi de nişte nostalgii şi interese nu prea „pro-moldoveneşti”.