Diferendumului transnistrean – ca o manifestare a lipsei unei elite locale

Unul din elementele esenţiale al diferendului transnistrean este „conflictul elitelor”. Problema porneşte încă de prin perioada interbelică, când guvernul de la Bucureşti înlăturase funcţionarii din Basarabia care au refuzat să depună jurământul de credinţă regelui României şi să înveţe limba română, fără să reuşească să pregătească cadre noi.

La 4 octombrie 1918, prin Înaltul Decret Regal cu nr. 2720 au fost desfiinţate zemstvele guberniale (care dispuneau de o autonomie locală largă), fiind înlocuite cu aşa numite „directoare” – forme temporare de autoguvernare locală, până la trecerea la organizare administrativ teritorială unică pentru întreaga ţară (1925). Desfiinţarea zemstvelor şi împroprietărirea ţăranilor a însemnat şi lichidarea boierimei basarabene, care reprezenta un potenţial economic, politic şi cultural.

Moldova, încotro?

Una din cele mai mari probleme ale noastre este că la distanţa de 20 de ani de la destrămarea Uniunii Sovietice şi scoaterea în afara legii a Partidului Comunist, din inerţie, în societatea noastră continuă să funcţioneze sistemul sovietic de selecţie a elitelor.

În vremurile de tristă pomină, unul din principalele criterii de ascensiune pe scara ierarhică era docilitatea faţă de organele partid. Fără carnetul roşu, nu aveai nicio şansă să ajungi în fotolii înalte. Anume acest mecanism a determinat şi ascensiunea din păturile inferioare a tot felul de elemente degradante, care peste noapte au devenit: „poeţi naţionali”, „artişti ai poporului”, jurnalişti renumiţi, deputaţi, miniştri, formând o pătură superpusă parazitară care nu a făcut decât să sleiască poporul de vlagă. Această „elită” sovietică a continuat să degradeze moral, infectând întregul organism al societăţii sovietice, până când nu a provocat moartea acesteia.

Trei modele identitare pentru Republica Moldova

În procesul de consolidare a identităţii sale, Republica Moldova are de ales între trei modele de relaţii interetnice: modelul transnistrean, civic multicultural, etnocratic românesc. Aceste trei modele sunt inspirate de modelele de relaţii interetnice propuse de Milton Gordon care au dus la formarea naţiunii americane: modelul „creuzet”, modelul „Pluralismului Cultural” şi modelul „Anglo-Conformităţii”. Potrivit lui Gordon şi Will Herberg, Statele Unite ale Americii au ales modelul Anglo-conformităţii, acceptând protestantismul şi cultura anglo-saxonă drept fundament ideologic şi cultural al naţiunii americane.

Iată care ar fi trei căi de formare identitară a Republicii Moldova:

Modelul transnistrean – care presupune recunoaşterea rolului primordial al culturii ruseşti ca fundament al poporului multietnic moldovenesc. În acest caz, limbii ruse i se acordă statutul de „limbă de comunicare interetnică”, iar Republica Moldova este transformată într-o federaţie formată din trei subiecţi egali: Basarabia, Transnistria şi Găgăuzia.

Modelul multicultural (naţiunea civică) – se impune funcţionarea paralelă a limbii ruse şi limbii române. Este recunoscută egalitatea tuturor grupurilor etnice. Termenul de „moldovean” este aplicat tuturor cetăţenilor indiferent de originea etnică. În scopul garantării participări tuturor grupurilor etnice la procesele decizionale este instituită discriminarea pozitivă a minorităţilor ucrainene, ruse şi găgăuze.

Moldova are nevoie de o revizuire radicală a politicii agrare

Criza alimentară nu este un produs al actualei guvernări, ci un rezultat al modului în care sunt abordate problemele din domeniul agriculturii şi securităţii alimentare de întreaga clasă politică şi „societatea civilă”. Nu este niciun secret că în decursul a câţiva ani de a rândul Republica Moldova a fost avertizată de pericolul apariţiei deficitului de produse alimentare. În anul 2007, Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) a inclus ţara noastră în lista celor 37 de ţări care necesită susţinere alimentară urgentă. La aceste semnale de alarmă, guvernanţii  şi tot felul de „experţi” neoliberali răspundeau în unison că Republica Moldova este capabilă să depăşească orice criză şi că introducerea regulelor de piaţă şi a „normelor europene” în agricultură este o primă necesitate, iar orice politică protecţionistă şi orice limitare a exporturilor din partea statului ar fi o greşeală.

Rezultatele sunt pe faţă: ţăranii abandonează pământurile, populaţia depinde în totalitate de importurile străine şi riscă să se confruntă cu lipsa acută de produse alimentare. Pe lângă aceasta, schimbările climatice nefavorabile complică şi mai mult situaţia.

Kremlinul ar avea rezerve faţă de noua constituţie a Tiraspolului

Directorul institutului statelor CSI, prim-vicepreşedintele Comitetului Dumei de Stat pentru relaţiile cu spaţiul CSI, Constantin Zatulin, consideră că Moscova este sceptică vizavi de conflictul politic din regiunea transnistreană provocat de noul proiect al constituţiei, iniţiat de Igor Smirnov.

„Organizarea unui referendum şi adoptarea noii constituţii nu sunt atât de necesare pentru consolidarea Transnistriei în contextul în care acestea provoacă conflicte între diverse ramuri ale puterii”, a declarat Zatulin, în cadrul unui interviu publicat de agenţia transnistreană de ştiri „Lenta PMR”.

Zatulin a reamintit că discuţiile asupra necesităţii adoptării unei noi legi fundamentale a „republicii moldoveneşti nistrene” a fost iniţiată de ex-preşedintele sovietului suprem de la Tiraspol, Evghenii Şevciuk, „actualul proiect, propus de Igor Smirnov nefiind decât o reacţie la această acţiune politică nereuşită”.

Românii dintre Nistru şi Bug – o comunitate uitată

Puţină lume cunoaşte că, mai la est de Republica Moldova, pe teritoriul de azi al Ucrainei, în regiunea Odesa, mai există peste o sută de mii de români, care încă nu şi-au pierdut identitatea naţională. Este vorba de partea de est a fostei RASSM – raioanele Balta, Bârzula, Ocnele Roşii, Kodâma, Kotovsk, Crutâi, Pesceana şi Ananiev, care, după anul 1940, au trecut în componenţa Ucrainei sovietice.

Ne-am deplasat, sâmbătă, 24 octombrie, în Transnistria ucraineană (nu este vorba de o confuzie, o să explic mai jos această noţiune – n. a.), în localitatea Tocile, (Tocilovo, în ucraineană), regiunea Odesa, raionul Ananiev, unde s-a desfăşurat a şasea ediţie a festivalului de cultură populară moldovenească „Struguşorul”.

Vechea denumire a orăşelului Ananiev este „Nanii”, după numele fondatorului Nanii, un cazac moldovean, iar etnicii români reprezintă peste 40 la sută din populaţia raionului. Mai mult, dacă am exclude centrul raional, moldovenii ar reprezintă o majoritate în această zonă.

Conflict în interiorul familiei Smirnov sau mimarea luptei politice?

Oleg SMIRNOV, fiul lui Igor SMIRNOV

După epuizarea conflictului dintre liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, şi Evgheni Şevciuk, ex-preşedintele sovietului suprem de la Tiraspol, ca urmare a divergenţei pe problema direcţiei în care ar trebui s-o ia reforma constituţională, arena politică transnistreană este martoră a unui nou conflict politic născut în sânul regimului Smirnov.

Actualul preşedinte autoproclamat al rmn, Igor Smirnov, care este adeptul lichidării sistemului de partide şi trecerea la un sistem electoral uninominal, iar Oleg Smirnov, fiul preşedintelui, este adeptul unui sistem liberal bazat pe pluripartidism.

Potrivit unor observatori locali, publicul este dezorientat şi contrariat de o astfel de turnură a luptei politice dintre tabăra conservatoare şi cea reformistă. Deocamdată, nu este clar dacă este vorba de o luptă de interese, un conflict în interiorul familiei sau o mimare a existenţei unor discuţii pe marginea noul proiect al constituţiei.

„Unionismul” lui Smirnov – „praf în ochi”

„Autoproclamatul preşedinte al republicii moldoveneşti nistrene intenţionează să includă raioanele de est ale Republicii Moldova în componenţa Federaţiei Ruse, prin transformarea acestora într-o regiune rusească. Acest proces urmează să înceapă odată cu adoptarea noului proiect al constituţiei, propus de administraţia prezidenţială. „Transnistria este gata să intre în componenţa Federaţiei Ruse în calitate de regiune”, afirmă liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov”. (FLUX)

Individul ştie prea bine că în conformitatea cu constituţia Federaţiei Ruse, guvernatorii nu sunt aleşi de populaţie, ci numiţi direct de preşedintele rus. Odată ce favoritul Kremlinului este Evghenii Şevciuk, în cazul intrării Transnistriei în componenţa Rusiei, regimul Smirnov se va dizolva ca o picătură de vodcă într-un pahar de apă cristalină. Aşa că „tătuca nărodului transnistrean” nu ar risca niciodată în aşa hal. E copleşitoare „dragostea de patrie”, dar propria cămaşa e mai aproape de burtă.

Nici Rusiei nu i-ar conveni un astfel de scenariu. În cazul în care s-ar continua în această direcţie, ieşirea Moldovei din zona de influenţă a Rusiei va fi inevitabilă. Multora le-a scăpat faptul că nu doar Rusia poate şantaja Moldova cu recunoaşterea independenţei transnistriei, ci şi Moldova poate şantaja Rusia cu o apropiere de NATO în cazul recunoaşterii independenţei aşa-numitei „republici moldoveneşti nistrene”.

Declaraţiile liderului separatist au doar o singură raţionalitate şi un singur scop: obţinerea susţinerii  Kremlinului şi a unor cercuri radical pro-ruse de la Tiraspol în adoptarea noului proiect al Constituţiei, care va transforma rmn într-un regim prezidenţial autoritar. Este foarte probabil că unor ştabi de la Moscova le este neplăcut modul în care „bătrânul vulpoi” s-a descotorosit de reformistul Evghenii Şevciuk, liderul Partidului „Ravnopravie”, formaţiune care reprezintă mediul de afaceri din stânga Nistrului, iată de ce Smirnov încearcă să îmbuneze cumva „ochiul atotvăzător”. Atât timp cât  nu se ştie cine este „stăpân în casă” la Moscova, iar atmosfera în cadrul cuplului Medvedev-Putin continuă să fie un mare mister pentru toată lumea, Smirnov este liber să-şi facă de cap cum vrea. Inclusiv să instaureze, vorba lui Şevciuk, „un sultanat” pe malul Nistrului.

Transnistrenii nu-l mai iubesc pe Dughin?

Portalul de ştiri transnistrean Lenta PMR atacă în premieră ideologul eurasianismului rusesc Alexandr Dughin, fiind învinuit de „neonazism” şi „fascism”. Până mai ieri, Dughin era una din cele mai apreciate personalităţi la Tiraspol. În lucrările sale , regiunea transnistreană era privită drept „un fort-post de Est” al eurasianismului în calea expansionsionismului NATO („Основы геополитики” -„Bazele Geopoliticii”, acum, dacă nu greşesc, lucrarea este tradusă şi editată în România).

Din câte cunosc, în România a fost constituită o filială a Mişcării Eurasianiste, iar odată ce Dughin a reuşit să înfiinţeze o filială a Mişcării sale în România, „frontiera ideologică” pe Nistru este inutilă, regiunea transnistreană fiind văzută mai degrabă ca un împiediment pentru  apropierea Europei de Est (Ucraina, Moldova, România, Bulgaria) de Rusia.

Tricolorul rus va deveni simbolul oficial al transnistriei

Deputaţii sovietului suprem al autoproclamatei rmn intenţionează să înlocuiască actualul steag al „republicii” cu steagul Federaţiei Ruse. Acest lucru se va întâmpla în cazul în care „legislativul” de la Tiraspol va modifica legea cu privire „simbolica de stat a republicii moldoveneşti nistrene”, steagul oficial al rmn urmând să devină tricolorul alb-albastru-roşu. Deputaţii transnistreni afirmă că iniţiativa a venit din partea mai multor cetăţeni din regiunea transnistreană

Potrivit iniţiatorilor, „adoptarea acestui simbol va semnifica voinţa de unire a poporului din rmn cu statul garant”

Această iniţiativă urmează să fie discutată pe larg în sânul societăţii civile din stânga Nistrului.

„Terorişti” români în Transnistria: mărturiile unui membru al mişcării „Demnitatea”

Este un material pe care îl publicasem acum un an (2008) în FLUX, cred că ar fi bine să-l reproduc aici:

În august 2006, presa transnistreană anunţa cu titlul de scandal arestarea liderului unei „organizaţii teroriste”, Ghenadie Ţăran, un fotograf în vârstă de 54 de ani, din oraşul Slobozia. În urma percheziţiei, în locuinţa acestuia a fost găsită o hartă a României Mari din anul 1938. Împreună cu acesta au fost arestaţi şi alţi membri ai mişcării: Alexei Djulaev, Alexandru Macovenco, Igor Ivanov şi Iurie Zatica. Mai jos prezentăm mărturiile lui A. R. Djulaev (în imagine), unul dintre membrii mişcării „Demnitatea”.

OSTK – avangarda separatismului transnistrean

După absolvirea, în 1976, a Universităţii de Medicină am fost repartizat de către Ministerul Sănătăţii al RSSM în raionul Slobozia, în calitate de medic. Până în anul 1990, conducerea raională a avut o atitudine respectuoasă faţă de mine.

Război dur între clanurile de la Tiraspol

La Tiraspol atmosfera politică se încinge. Un grup de deputaţi din cadrul legislativului autoproclamatei republici transnistrene a iniţiat o reformă constituţională prin care urmează să fie limitate competenţele autorităţii executive, judecătoreşti, lichidarea funcţiei de vice-preşedinte al republicii şi să fie exclusă posibilitatea deţinerii mai mult de două mandate consecutiv funcţiei de preşedinte al republicii. Proiectul de lege cu privire la modificarea constituţiei a fost votat în prima lectură de 39 din cei 40 de deputaţi în cadrul unei şedinţe a sovietului suprem din 15 aprilie 2009.

Şevciuk şi Smirnov

La 22 aprilie, liderul trasnistrean a avut o un discurs în plenul legislativului de la Tiraspol în care a supus criticii dure intenţia de modificare a constituţiei. În opinia acestuia, limitarea competenţilor preşedintelui „ar putea ameninţa statalitatea rmn”. Igor Smirnov a mai învinuit sovietul suprem de ignorarea autorităţii preşedintelui şi supunerea autorităţii executive parlamentului, „în timp ce rmn are nevoie verticalitatea puterii”. Liderul de la Tiraspol insistă ca modificările în „legea fundamentală” să aibă loc doar în urma unui referendum republican, „poporul fiind cel care urmează să decidă asupra organizării statale”.

Presa Rusă: Chişinăul ar putea duce a doua oară de nas Kremlinul

Rusia ar putea retrage contingentul militar din regiunea transnistreană, anunţă publicaţia moscovită „Utro”. Astfel, Kremlinul ar fi gata să facă acest pas, de dragul îmbunătăţirii relaţiilor cu Occidentul, răcite în urma conflictului armat din Georgia.

„După cinci ani de eşec al negocierilor în problema transnistreană, Europa doreşte să preia frâiele procesului de soluţionare a diferendului transnistrean, iar eforturile acesteia sunt susţinute deschis de autorităţile de la Chişinău”, menţionează publicaţia rusă. Ea se referă la declaraţiile şefului misiunii OSCE şi ministrului de Externe al Republicii Moldova, Andrei Stratan, potrivit cărora negocierile pot fi acceptate doar în formatul 5+2.

Insistenţa Occidentului cu privire la stabilirea formatului 5+2 se explică prin dorinţa Uniunii Europene, OSCE, SUA şi Ucrainei de a modifica formatul trupelor de pacificare din zonă, fapt ce ar presupune retragerea forţelor militare ruse, consideră „Utro”.

Proiectul propus de guvern nu are nimic in comun cu planul Kozac

Care sunt principiile proiectului de reglemantare a conflictului transnistrian?

În primul rând el (proiectul) asigură integritatea teritorială a ţării. Lucrul acesta este important şi recunoscut de toate părţile. Este un statut de o autonomie mai largă pentru regiunea transnistreană, dar nici nu este o federalizare. Considera că acest statut poate să aranjeze toate părţile implicate în acest proces. Sigur că nu putem vorbi ca despre un proiect bine definit, deja negociat, până nu va fi acceptat de toate părţile, cea mai importantă fiind partea trasnistreană, ar trebui să fie susţinut şi acceptat.

Ce prevede proiectul despre forţele ruse din stânga Nistrului? 

Noi nu putem să avem forţe militare. Acest lucru este absolut clar. Trebuie să fie forţe doar care vor menţine stabilitatea în continuare.

Vreţi să spuneţi că pledaţi pentru înlocuirea formatului de pacificatori ruşi cu un alt format? Şi care ar fi acesta?

Şi acest format trebuie să-l negociem în proces definitiv. Ar fi prematur acum să vorbim despre acest format.

Doamna prim-ministru, credeţi că autorităţile de la Tiraspol, care vorbesc în continuare, după recunoaşterea de către Rusia a Abhaziei şi Oseţiei de Sud, vorbesc în continuare despre nevoia ca Transnistria să fie recunoscută ca stat independent. Credeţi că vor accepta un astfel de proiect, sau l-aţi pregătit într-o încercare de a vă apăra în faţa unor iniţiative opuse din partea Tiraspolului. 

Nu. Noi considerăm că toţi trebuie să accepte aceste propuneri. Sunt propuneri într-adevăr benefice pentru toate părţile şu nu l-am pregătit de dragul ca să ne apărăm de ceva sau pur şi simplu să fim în proces de negocieri. Lucrul acesta ar putea fi acceptat şi de către Transnistria, dacă Transnistria nu ar avea alte interese de a menţine interesele unei puteri criminale.

Guvernul de la Chişinău ar putea accepta anumite elemente din planul Kozac, în care va fi readus iarăşi în discuţie? 

O autonomie mai largă, mai extinsă şi aceasta ar trebui să fie ceva separat, care nu mai există.

Cu accesul autorităţilor de la Tiraspol în guvernul şi parlamentul central de la Chişinău? 

Participarea trebuie să fie. Sigur.

europa libera

Chemat la covor, Smirnov a făcut prima cedare (tangoul începe)

Aşa cum preziceau anterior în presă unii analişti ruşi, Kremlinul a început să exercite presiuni asupra liderilor de la Tiraspol, pentru a determina pe aceştia să se reîntoarcă la masa de negocieri cu autorităţile de la Chişinău. În urma unei întrevederi dintre „Smirnov şi ursul din Kremlin”, „ghiaţa a fost spartă”, „separatistul” şi-a aplecat capul în faţa sultanului, iar Medvedev a comunicat ziariştilor că formatul de negocieri va fi unul trilateral.

"un pas înainte, un pas înapoi, ca-şa-i hora pi la noi!"

Despre retragerea moratoriului asupra dialogului în problema transnistreană a anunţat şi Igor Smirnov, care anterior anunţase că unica cale de rezolvare a conflictului este recunoaşterea independenţei Transnistriei de către autorităţile de la Chişinău.

Tiraspolul a introdus moratoriu asupra dialogului cu autorităţile moldoveneşti, argumentând acest pas prin „refuzului Republicii Moldova de a condamna agresiunea Georgiei asupra Oseţiei de Sud”.

Ucraina – singurul aliat de încredere al Republicii Moldova?

În situaţia în care Rusia din nou va încerca impunerea unui plan de federalizare a Republicii Moldova, unicul aliat de încredere al Basarabiei este Ucraina. Intervenţia Rusiei în Georgia a demonstrat cât de ineficientă este prezenţa trupelor NATO, care nu vor îndrăzni niciodată să intre în conflict direct cu trupele ruse, cu atât mai mult România, care este satelitul cel mai docil al SUA, fiind din această cauza, statul cel mai incapabil de a avea o politică externă proprie.

În plus, în mass-media românească deja se observă o propagandă anti-ucraineană, care ar putea servi Rusiei în eventualitatea unui conflict deschis cu Republica Moldova şi Ucraina. În contextul în care Ucraina şi Republica Moldova constituie un singur bloc de probleme, România ar putea servi mai mult intereselor strategice ale Rusiei decât ale NATO. A se observa că aberaţiile la tema „dezmembrării statului ucrainean” au devenit deja un subiect predilect al presei româneşti. Maşina propagandistică rusească din România îşi face stăruitor munca şi nu cred că este întâmplător acest fapt.

Intenţia Ucrainei de a susţine cu orice preţ a integrităţii Republicii Moldova a fost reiterată, de altfel, în cadrul întrevederii ministrului ucrainean al afacerilor externe, Vladimir Ogrâzco, cu ministrul Afacerilor Externe al Marii Britanii, David Miliband. Şeful diplomaţiei ucrainene a subliniat că în prezent Kievul duce o muncă diplomatică activă în vederea păstrării integrităţii teritoriale a Republicii Moldova şi implementării „planului Iuşcenco” de rezolvare a conflictului transnitrian.

Medvedev a arătat lui Voronin „unde iernează racii”

Medvedev a încercat, chiar la începutul întrevederii, să pună piciorul în uşă, arătând în mod clar „unde iernează racii”. Nu a uitat chiar să precizeze cifra de afaceri (1 miliard 400 dolari), spre a arăta „cât de preocupat este de relaţiile economice FR-RM”. Să nu uităm că interzicerea exporturilor vinurilor moldoveneşti a fost destul de dureroasă pentru Republica Moldova, în contextul în care exportul moldovean şi aşa „este minunat, superb, dar practic nu există”. Desigur, Moldova nu ar dori repetarea unui astfel de scenariu. Mai ales ca Moscova, chiar în ajunul întrevederii de la Soci, a trimis semnale evidente despre eventualitatea repetării unui astfel de scenariu.

"aia nu erau raşi ci draşi!"

Tonul preşedintelui rus s-a arătat destul de ameninţător, chiar dacă o astfel de discuţie ar părea inoportuna: este destul de evident faptul că posibilităţile Republicii Moldovei sunt mult prea mici pentru o eventuală „agresiune armată”. Iată de ce răspunsul preşedintelui Voronin a fost destul de firesc, acesta evidenţiind faptul că Tiraspolul are mai mari şanse să fie agresor decât Chişinăul, fiind aparent, solidar în această problemă cu preşedintele rus. Cel puţin aşa se arată în stenograma întrevederii deschise, publicate în pagina oficială al administraţiei prezidenţiale. Ce s-a discutat ulterior după uşile închise, poate fi doar presupus sau imaginat.

O mare parte a presei ruse a calificat întrevederea drept o „atenţionare pentru Voronin”, iar prognozele optimiste ale lui Medvedev, în ceea ce priveşte rezolvarea conflictului transnistrean, drept „un dar pentru buna purtare”. Presa de la Tiraspol, speculând aparenta ambiguitate a mesajului, s-a grăbit să califice această declaraţie, excesiv de optimist, drept „recunoaşterea independenţei RMN de către Medvedev” (Lenta PMR).