Politica

Comuniştii s-au autoparalizat politic


ImagineIată că noul acord pentru crearea unei coaliţii majoritare a fost semnat, nu fără ajutorul PCRM, care a readus la situaţia de paritate toate componentele fostei AIE. Devine evident faptul că Partidul Comuniştilor nu îşi doreşte asumarea unei guvernări, ci susţinerea actualei situaţii. De altfel, este puţin probabil ca PCRM să fie capabilă să preia guvernarea, chiar dacă ar obţine o majoritate parlamentară. Să ne amintim că problema cadrelor a exista în rândul comuniştilor chiar şi în anul 2001, când partidul era în plină ascensiune. Practic, atunci guvernarea a fost lăsată pe seama cadrelor din guvernele precedente, ceea ce explica impotenţa comuniştilor în impunerea unor schimbări radicale în politica moldovenească timp de opt ani. Continuă lectura

Standard
Politica

Un eventual vot anti-Filat, o eroare tactică gravă pentru PCRM


Voronin-si-FilatVotul comuniştilor pentru demisia guvernului ar putea fi o greşeală strategică fatală. În primul rând, PCRM nu este pregătită pentru  alegeri anticipate, în al doilea rând – menţinerea unui guvern minoritar, cu susţinerea condiţionată din partea comuniştilor, ar putea fi unul din factorii care ar duce la destrămarea AIE. În caz contrar, PCRM se va face vinovată de o eventuală resetare a alianţei de guvernare. În cazul în care „revoluţia” declanşată de PLDM va ieşua, Filat va fi strâns la colţ, fiind nevoit să revină într-un eventual „AIE -3”, acceptând condiţiile impuse de PD şi PL. Oare va înţelege electoratul comunist paşii liderilor PCRM?

Partidul Democrat şi Partidul Socialiştilor sunt concurenţii electorali principali ai comuniştilor, iar faptul că PLDM a declanşat un război împotriva principalilor inamici ai PCRM reprezintă un colac de salvare pentru Voronin şi acoliţii săi. Din câte ştim noi: „duşmanul duşmanului meu – prieten îmi este mie”, iar capriciile „exclusiviste” ale comuniştilor le-ar putea răpi unica şansă de a mai ieşi din statutul de „grup politic marginal”, aflat într-o fază avansată de degradare morală şi desfiinţare instituţională. Continuă lectura

Standard
moldova

Moldova, încotro?


Una din cele mai mari probleme ale noastre este că la distanţa de 20 de ani de la destrămarea Uniunii Sovietice şi scoaterea în afara legii a Partidului Comunist, din inerţie, în societatea noastră continuă să funcţioneze sistemul sovietic de selecţie a elitelor.

În vremurile de tristă pomină, unul din principalele criterii de ascensiune pe scara ierarhică era docilitatea faţă de organele partid. Fără carnetul roşu, nu aveai nicio şansă să ajungi în fotolii înalte. Anume acest mecanism a determinat şi ascensiunea din păturile inferioare a tot felul de elemente degradante, care peste noapte au devenit: „poeţi naţionali”, „artişti ai poporului”, jurnalişti renumiţi, deputaţi, miniştri, formând o pătură superpusă parazitară care nu a făcut decât să sleiască poporul de vlagă. Această „elită” sovietică a continuat să degradeze moral, infectând întregul organism al societăţii sovietice, până când nu a provocat moartea acesteia. Continuă lectura

Standard
Politica

AIE2 – o butaforie temporară


Crearea AIE – 2 încă nu a avut loc. Adevăratele negocieri vor începe abia după alegerea preşedintelui ţării.

Actuala miză nu este nicidecum împărţirea funcţiilor, ci evitarea alegerilor parlamentare anticipate. Care ar fi rostul constituirii unei alianţe de „centru-stânga” dacă voturile deputaţior PD şi PCRM nu ar ajunge pentru salvarea actualei legislaturi? Cert este că toate cele patru fracţiuni parlmentare (PCRM, PLDM, PD şi PL) sunt cointeresate în alegerea şefului statului.

Indiferent de coaliţia creată, rezultatul oricum ar fi acelaşi: alegerea lui Marian Lupu în calitate de preşedinte al Republicii Moldova. Din acest considerent, PCRM nu are nici un motiv să rămână nemulţumit.

Abia după ce Lupu va deveni şef al statului, va începe adevărata febră a negocierilor. Abia atunci va fi posibilă crearea unei coaliţii reale, nu unei butaforice. Mai multe decât atât, Marian Lupu va avea la dispoziţie patru ani pentru tot felul de acrobaţii politice.

Până atunci, aşa-numitul AIE-2 nu este decât o soluţie temporară pentru că nu dispune de nici o funcţie permanentă. Dacă preşedintele este interimar, atunci soarta tuturor funcţiilor negociate în AIE-2, inclusiv şi cea de prim-ministru, este incertă.

Acest lucru îl realizează atât cei din AIE-2, cât şi comuniştii, ceea ce înseamnă că „bucuriile” şi „supărările” politice, prezentate la televizor, sunt şi ele, ca şi AIE-2, butaforice.

Standard
Politica

Vladimir Voronin – un Charles de Gaulle al Basarabiei


Pe 28 aprilie 1969 de Charles de Gaulle a demisionat din funcţia de preşedintele al Franţiei. La 11 septembrie 2009 Vladimir Voronin îşi anunţă demisia din funcţia de preşedinte al Republicii Moldova.

apicturepicture6893_9539Indiferent de opţiunile politice, nimeni nu poate nega faptul că Voronin a devenit o figură importantă în istoria Basarabiei. Asemenea lui Gaulle acesta a încercat să transforme un mic stat din estul Europei ros de sărăcie, într-o figură puternică şi independentă, să consolideze puterea şi autoritatea statului, controlată până atunci de diverse grupări criminale.

Urmând tacticii lui Ştefan cel Mare (măreaţa figură a neamului românesc) Voronin a încercat să profite de neînţelegerile dintre marele puteri pentru a promova propria sa politică. Venit la putere ca promotor al apropierii de interesele Federaţiei Ruse, după doi ani devine un aliat al Statelor Unite şi României. Conştientizând jocurile de culise ale marilor puteri alege o stare de pendulare, neavând încredere nici în cei din Occident, nici în cei din Est, fapt care a trezit mânia tuturor celor care preferau să vadă în Republica Moldova doar un pion geopolitic care poate fi sacrificat în orice clipă pentru interesele marilor puteri. În această privinţă, portretul lui Voronin coincide cu cel al liderului francez Charles de Gaulle, care la fel a dorit o Franţă puternică prin promovarea unei politice interne şi externe dure.

Continuă lectura

Standard
По русский, Politica

Voronin: eu sunt naţionalist


Da, nu greşesc, acestea au fost cuvintele lui Voronin în cadrul aniversării a 70 de ani de la naşterea lui Grigorie Vieru în anul 2005. E bine cunoscut că marele poet român şi preşedintele Moldovei s-au aflat într-o legătură strânsă, iar Călin Vieru, fiu regretatului poet îşi datorează poziţia în societate sprijinului pe care i-a acordat Voronin la rugăminţile tatălui.

71Vladimir Voronin: „Permiteţi-mi să fac o mărturisire:  Ştiţi… sunt şi eu un na-ţi-o-na-list. Pentru mine a fi naţionalist înseamnă iubirea faţă de glie, neam, popor, naţiune – tot ce întră în conceptul de Patrie. Dragostea faţă de Patrie este un sentiment sublim care ne îndeamnă la jertfire de sine, ne obligă să ne conducem în toate de interesele naţionale, ne obligă să apărăm ţara de direcţii potrivnice, îndreptate împotriva independenţei noastre, apărarea ei de interesele egoiste a unor cetăţeni pentru care totul se cumpără şi se vinde, inclusiv şi Patria”.

Voronin a vorbit în română în ziua aceea, pe internet s-a păstrat doar versiunea rusă. O găsiţi mai jos.

„Сегодня мы чествуем нашего соотечественника, большого патриота, Властителя дум, который, в свою очередь, прославил нашу родину – Республику Молдова. Григоре Виеру – хозяин родной земли, который не позволил нам рассеяться по чужим краям. Благодаря ему скитающийся сегодня по миру молдаванин никогда не сможет избавиться от гнетущей тоски по дому.

Continuă lectura

Standard
Politica

„Frate, frate, dar brânza-i cu bani”. De ce Bucureştiul deseori preferă să joace la „balalaikă”?


kgbPresa de la Bucureşti şi cea europeană şi-au amintit din nou de existenţa a unui mic popor năpăstuit şi bătut de soartă dintr-un colţ al continentului european. De această dată „experţii” consideră că „democraţia” a ajuns „ca la o girafă”, la 20 de ani de la marile răsturnări de situaţie în Europa. Românii încep chiar să compare situaţia de la Chişinău cu sfârşitul anilor 80, începutul anilor 90, făcând trimiteri dese şi enervante la revoluţia din 1989. De parcă PCRM s-ar afla la noi t la guvernare din 1944, nu din 2001, prin votul democratic al populaţiei şi din 2005, prin susţinerea masică din partea SUA şi Uniunea Europeană.

Bucureştiul se preface a uita că procesul de democratizare la Chişinău a început cu mult mai devreme decât în România. În perioada în care în România securitatea persecuta proprii săi cetăţeni, în Basarabia dreptul la exprimare şi justiţia erau la ele acasă. În perioada în care românii îşi dădeau unul altuia cu bâta în cap în timpul „faimoaselor” mineriade, basarabenii reuşiseră să construiască un sistem politic solid, care desigur, avea şi el numeroase imperfecţiuni.

Continuă lectura

Standard
Politica

În cazul în care Marian Lupu nu va coaliza cu PCRM, Voronin îşi va prelungi mandatul cu un an


voroninÎn cel mai bun caz, Voronin ar putea să-şi păstreze mandatul de preşedinte încă un an, iar actualul guvern ar putea să-şi menţină cel puţin un an portofoliile, în cazul în care viitorul parlament nu va reuşi alegerea noului şef al statului sau confirmarea unui nou guvern.

În aceste condiţii, teza precum că Marian Lupu ar putea „şantaja” puterea sau coaliza cu cele două formaţiuni liberale, nu este decât o iluzie. Chiar în cazul celui mai pesimist scenariu pentru PCRM, comuniştii vor putea boicota alegerea preşedintelui şi guvernului, prelungind cel puţin cu un an mandatul lui Voronin şi al actualului guvern.

Reamintesc, Constituţia Republicii Moldova interzice dizolvarea parlamentului mai mult de o singură dată în decursul unui singur an, prevedere care va deveni un as în mâinile PCRM după alegerile din 29 iulie.

Articolul 85: Dizolvarea Parlamentului

  1. În cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni, Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor parlamentare, poate să dizolve Parlamentul.
  2. Parlamentul poate fi dizolvat, dacă nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen de 45 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.
  3. În cursul unui an Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.
Standard
Politica

O „a treia forţă” – soluţie pentru criza politică?


În plină criză economică, societatea moldovenească nu are nevoie de dialoguri. Dialogul nu este decât un schimb de replici. Societatea moldovenească are nevoie de mult mai mult, de reconcilierea tuturor forţelor politice, solidarizare în jurul ideii de supravieţuire a navei „Republica Moldova” în faţa furtunii crizei mondiale.

solidarismÎn primul rând, este nevoie de o împăcare a electoratului de dreapta cu Puterea. Desigur, nu în mod unilateral, ci din ambele direcţii. Partidul de guvernare trebuie obligat să renunţe la politicile care irită electoratul de dreapta, eliminând toate motivele de disensiune în sânul societăţii moldoveneşti.

Desigur, dialogul dintre electoratul de dreapta şi comuniştii nu poate avea loc decât prin intermediul partidelor de dreapta, care reprezintă, totuşi, aspiraţiile unei părţi ai populaţiei. Este firesc să ne întrebăm, în acest moment, oare sunt capabile actualele partide liberale să poarte un dialog sănătos cu puterea? Sunt capabile ele să renunţe la propriul egoism, orgoliu, la propria imagine pentru a promova acele idei şi programe pentru care au fost votaţi? Continuă lectura

Standard
Politica

Voronin susţine că suntem şi noi români şi vorbim româneşte


Discursul lui Voronin, parţial este o premieră, parţial este o reconfirmare a unor teze mai vechi. Astfel, preşedintele repetă din nou faptul că în opinia sa „limba română” şi „moldovenească” sunt una şi aceeaşi limbă.

Un alt fapt straniu, este că Voronin a făcut diferenţă dintre Moldova medievală, care stat la baza formării României şi Basarabia, care s-a aflat 22 de ani în componenţa statului român şi a devenit mai târziu Republica Moldova.

normaldsc241021Da, avem o istorie zbuciumată, care a croit pe parcursul secolelor soarta noastră în mod dureros. Vorbim aceeaşi limbă, chiar dacă o numim diferit. Şi asta nu ar trebui să fie un prilej de războaie politice. Cred că dificultăţile noastre de comunicare şi de înţelegere au motive istorice şi de mentalitate uşor de înţeles. O bună parte din teritoriul României a fost o parte constitutivă a Statului Moldova. Mai bine de 20 de ani o parte din teritoriul Republicii Moldova s-a aflat în componenţa Statului Român. Şi de aici percepţia uneori naivă şi romantică, alteori plină de superioritate şi aroganţă, a noilor realităţi geopolitice, apărute după destrămarea URSS şi după proclamarea Independenţei Republicii Moldova. Ideea refacerii României Mari sau unionismul a incendiat imaginaţia multora după 1989. Însă timpul a impus abordări pragmatice şi realiste, iar visătorii de ieri s-au maturizat şi la Chişinău, şi la Bucureşti. Totuşi ispita de a privi Republica Moldova ca pe un teritoriu pierdut, care, în anumite circumstanţe, ar putea fi recuperat, mai frământă minţile unora în ambele capitale. „Problema Basarabiei”, cum este numită la Bucureşti, a devenit şi un cal de bătaie electoral în însăşi România.” Continuă lectura

Standard
Politica

Medvedev a arătat lui Voronin „unde iernează racii”


Medvedev a încercat, chiar la începutul întrevederii, să pună piciorul în uşă, arătând în mod clar „unde iernează racii”. Nu a uitat chiar să precizeze cifra de afaceri (1 miliard 400 dolari), spre a arăta „cât de preocupat este de relaţiile economice FR-RM”. Să nu uităm că interzicerea exporturilor vinurilor moldoveneşti a fost destul de dureroasă pentru Republica Moldova, în contextul în care exportul moldovean şi aşa „este minunat, superb, dar practic nu există”. Desigur, Moldova nu ar dori repetarea unui astfel de scenariu. Mai ales ca Moscova, chiar în ajunul întrevederii de la Soci, a trimis semnale evidente despre eventualitatea repetării unui astfel de scenariu.

"aia nu erau raşi ci draşi!"

Tonul preşedintelui rus s-a arătat destul de ameninţător, chiar dacă o astfel de discuţie ar părea inoportuna: este destul de evident faptul că posibilităţile Republicii Moldovei sunt mult prea mici pentru o eventuală „agresiune armată”. Iată de ce răspunsul preşedintelui Voronin a fost destul de firesc, acesta evidenţiind faptul că Tiraspolul are mai mari şanse să fie agresor decât Chişinăul, fiind aparent, solidar în această problemă cu preşedintele rus. Cel puţin aşa se arată în stenograma întrevederii deschise, publicate în pagina oficială al administraţiei prezidenţiale. Ce s-a discutat ulterior după uşile închise, poate fi doar presupus sau imaginat.

O mare parte a presei ruse a calificat întrevederea drept o „atenţionare pentru Voronin”, iar prognozele optimiste ale lui Medvedev, în ceea ce priveşte rezolvarea conflictului transnistrean, drept „un dar pentru buna purtare”. Presa de la Tiraspol, speculând aparenta ambiguitate a mesajului, s-a grăbit să califice această declaraţie, excesiv de optimist, drept „recunoaşterea independenţei RMN de către Medvedev” (Lenta PMR). Continuă lectura

Standard
Politica

Vladimir Voronin şi Paul von Hindenburg


Actualul preşedinte Vladimir Voronin îmi aminteşte primul preşedinte al Germaniei Paul von Hindenburg (1847-1934) (vezi poza). Chiar şi biografia este într-un anumit fel, asemănătoare.

Hindenburg ca şi Voronin sunt cadre militare, ambii sunt reprezentanţi ai vechilor regimuri, cel dintâi – trecutul imperial, Voronin – cel sovietic.

Hindenburg este ales preşedinte pentru prima dată, după instaurarea republicii, în 1925. În 1932 acesta reuşeşte să devină din nou preşedinte cu ajutorul Partidului Social Democrat.
Se pare şi profilurile psihologice sunt într-un anumit fel asemănătoare.

Ambii preşedinţi reprezintă o generaţie în plină discompunere, slabă, nepuntiicioasă, incapabilă să răspundă la necesităţile noilor timpuri. Ambii încununează un sfârşit şi nou început.

Standard