Ortodoxie

Studierea culturii ortodoxe – un factor de unificare a societăţii moldoveneşti


Introducerea culturii ortodoxe în şcoală poate deschide perspective bune pentru integrarea minorităţilor confesionale în societatea moldovenească. De ce nu? Neînţelegerile pe criterii religioase se întâmplă deseori din cauza necunoaşterii de către protestanţi ai culturii pământului pe care locuiesc.

Ce rău este în studierea istoriei artei medievale româneşti, ce rău este în studierea arhitecturii autentice româneşti, ce este rău în studierea literaturii vechi româneşti care este în mare parte ortodoxă?

Biserica Ortodoxă nu este o sectă care să atragă credincioşi prin intermediul propagandei sau spălării de creierilor, iată de ce studierea culturii ortodoxe nu contravine nicidecum convingerilor minorităţilor confesionale. Cu atât mai mult că societatea noastră este relativ omogenă din punct de vedere confesional, numărul persoanelor cu alte convingeri religioase este insignifiant, aşa că probabilitatea apariţiei unor probleme legate de predarea religiei este foarte mică.

Potrivit statisticii internaţionale, suntem statul cu unul din cel mai mare procentaj de credincioşi ortodocşi din lume. Ortodoxia este fundamentul statului nostru, este înainte Constituţiei şi mai presus de orice constituţie, normă internaţională sau tratat internaţional.

Cultura ortodoxă poate deveni un factor de consolidare şi unificare a întregii societăţi moldoveneşti în jurul ideii de renaştere morală şi spirituală.

Standard

20 de gânduri despre „Studierea culturii ortodoxe – un factor de unificare a societăţii moldoveneşti

  1. cristina zice:

    De ce trebuie studiata o denominatie anume, cind putem sa studiem Cuvintul lui Dumnezeu? El este singurul adevarat si neschimbat. Daca toata lumea face asa, este numai de cistigat.

    Apreciază

  2. Nu „denominatie” studiem, ci istoria si cultura spirituala a Moldova, e greu de inteles acest lucru? Protestantismul reprezinta un mic fragment din Ortodoxie, iar Ortodoxia este ceva mai cuprinzator. Studiind teologia si cultura ortodoxa protestantii nu pierd nimic, in timp ce reducerea orelor la „studierea bibliei”, inseamna lichidarea ortodoxiei care este ceva mai mult decat textul Biblic, este Invatatura VIE a lui Hristos si a Apostolilor.

    Apreciază

  3. cristina zice:

    Multe din invataturile ortodoxe de azi nu sint sprijinite biblic, de aceea protestantii pierd dreptul la replica. Am crezut ca ortodoxia este sprijinita pe Scriptura, cum deci inseamna studierea ei lichidarea ortodoxiei? Invatatura lui Hristos si a apostolilor se gaseste in Scriptura.

    Numarul a citi apartenenti are o religie nu face acea religie adevarata. Altfel islamismul ar fi adevarat.

    Apreciază

  4. cristina zice:

    Se cunosc destule lucruri despre credinta ortodocsilor. Cum ai spus, e tara plina de ortodocsi si se vede. Cum pot sa spuna ortodocsii ca ceea ce cred protestantii nu este adevarat daca ei nu stiu chestii elementare despre protestanti?

    Apreciază

  5. Ba nu se cunoaste absolut nimic despre ortodoxie. Tara e plina de ortodocsi, dar din pacate perioada sovietica a distrus ceea ce a fost. Asa ca din randul populatiei nu poti afla nimic. Daca vrei sa afli ce este ORTODOXIA, studiaza lucrarile Sfintilor Parinti de acum o mie, o mie cincisute si ceva

    Apreciază

  6. cristina zice:

    De ce m-ar interesa ce scriu parintii bisericii? Pe mine ma intereseaza Scriptura. Numai Scriptura. Acela este Cuvintul lui Dumnezeu. Scriptura trebuie s-o urmam. Parintii bisericii ortodoxe au fost oameni. Si oamenii gresesc. Dumnezeu este acelasi, ieri, azi si in veci.

    Apreciază

  7. cristina zice:

    Cei care au ascultat cuvintul viu, apostolul Petru, Pavel, etc. au scris ce au avut de scris in Scriptura. Ca vin unii dupa sute de ani si zic altfel….aia nu mai sint credibili.

    Apreciază

    • Sectarul: Ce este Sfânta Tradiţie, pe care voi, ortodocşii, o socotiţi al doilea izvor al descoperirii dumnezeieşti şi o puneţi în egalitate cu dumnezeiasca Scriptură?

      Preotul: Sfânta Tradiţie sau Sfânta Predanie este învăţătura dată de Dumnezeu prin viu grai Bisericii, din care o parte s-a fixat în scris, mai târziu. Ca şi Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie cuprinde descoperirea dumnezeiască trebuitoare mântuirii noastre. Ea este viaţa Bisericii în Duhul Sfânt şi curentul viu al vieţii Bisericii, fiind al doilea izvor al descoperirii dumnezeieşti şi, ca atare, având aceeaşi autoritate ca şi Sfânta Scriptură.

      De la Adam şi până la sfârşitul lui Avraam au trecut 3678 de ani, şi cu 430 de ani, cât au stat israeliţii robi în Egipt (Gal. cap. 3), fac 4108 ani. În aceşti ani, nici Sfânta Scriptură nu a fost şi nici sâmbăta nu s-a ţinut ca sărbătoare de vreun popor. Timp de atâtea mii de ani, oamenii cei credincioşi şi aleşi ai lui Dumnezeu s-au povăţuit pe calea mântuirii numai prin Sfânta Tradiţie, adică după învăţătura despre Dumnezeu însuşită prin viu grai; şi numai vreme de 1400 ani – cât a fost de la Moise până la venirea Domnului – s-au călăuzit şi de Sfânta Scriptură a Vechiului Testament.

      După cum mai înainte de a se scrie cărţile Vechiului Testament lumea s-a povăţuit la cunoaşterea lui Dumnezeu şi la calea mântuirii numai prin Sfânta Tradiţie (predania prin viu grai), tot astfel, mai înainte de a se scrie cărţile Noului Testament, Sfânta Tradiţie a fost dreptarul după care primii creştini s-au povăţuit la calea mântuirii. Primul care a semănat învăţăturile Noului Testament prin viu grai în urechile oamenilor a fost Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care, trei ani şi jumătate cât a vestit Evanghelia Sa, nu a scris nimic, ci neîncetat în această vreme a învăţat poporul. Iar după ce Şi-a împlinit ascultarea către Părintele Său, pe Apostolii Săi nu i-a trimis să scrie, ci să propovăduiască la toată lumea Evanghelia, spunându-le: Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28, 19-20).

      Din ziua întemeierii ei, anul 33 d.Hr., şi până în anul 44 d.Hr., când Sfântul Matei a scris prima Evanghelie, Biserica s-a condus fără Scriptura Noului Testament, s-a condus prin Sfânta Tradiţie, din care o parte va fi consemnată mai târziu în scris. De asemenea, au fost multe scrieri despre care s-a pretins că sunt inspirate şi scrise de Sfinţii Apostoli, dar Biserica a fost aceea care le-a admis, le-a recunoscut sau nu ca fiind inspirate, deoarece ea trăia adevărul Evangheliei mai înainte ca el să fi fost scris, îl trăia prin Tradiţie.

      Aşadar, iată ce este Sfânta Tradiţie: izvorul şi rădăcina ambelor Testamente – al celui Vechi şi al celui Nou – şi de aceea noi o numim al doilea izvor al descoperirii dumnezeieşti şi o socotim ca având aceeaşi autoritate şi însemnătate ca şi Sfânta Scriptură.

      http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/10/28/despre-sfanta-traditie-sectarii-nu-recunosc-sfanta-traditie/

      Apreciază

  8. Nu se pot contrazice. Biblia a fost alcatuita in spiritul Sfintei Traditii, iar daca a si aparut ceva care nu ar fi corespuns Bibliei pe parcursul a 2 mii de ani, a fost inlaturat.
    In Biserica nu se pot face modificari dogmatice pentru ca functioneaza principiul sobornicitatii.

    Ce este principiul sobornicitatii? Orice noutate trebuie sa fie acceptata unanim de intreaga crestinatate, iata de ce Biserica Ortodoxa a ramas permanent in spiritul invataturii apostolice.

    Apreciază

  9. cristina zice:

    Deci biserica e de acord ca oamenii nu trebuie sa puna moastele nimanui mai presus de ceea ce sint, niste oase. Ca mintuirea e posibila numai daca se crede in jertfa lui Isus pe cruce si nimeni nu poate veni la Tatal decit prin Fiul, ca nu ne inchinam la sfiti, doar la Dumnezeu?

    Apreciază

  10. Un temei pentru cinstirea moastelor si al credintei in puterea ce iradiaza din ele ni-l da Sfanta Scriptura prin invierea unui mort aruncat peste osemintele proorocului Elisei (IV Regi 13,21). Dar nu orice trup care nu se descompune poate fi considerat trup sfintit, fiindca uneori lipsa de descompunere este rezultatul pacatului, si nu al virtutii. De aceea, la slujba inmormantarii se citeste rugaciunea de dezlegare a trupului, pentru ca trupul sa se elibereze din legatura pacatului si sa se intoarca in pamantul din care a fost facut. Cu adevarat sfinte sunt moastele sfintilor care au fost canonizati ca atare de Biserica soborniceasca si care s-au dovedit ca facatoare de mi­nuni. Incoruptibilitatea sfintelor moaste nu este rezultatul unor fenomene naturale, ci este darul lui Dumnezeu fata de cei care L-au preamarit prin viata lor sfanta si curata.

    Puterea dumnezeiasca ce lucreaza prin trupurile Sfintilor dupa moartea lor e o continuare, dar si o intensificare a puterii ce lucra prin trupurile lor cat au fost in viata. Chiar umbra trupului lui Petru avea puterea sa vindece pe bolnavii peste care trecea (Fapte 5, 15). Unii bolnavi se vindecau prin simpla atingere de stergarele folosite de Sfantul Apostol Pavel (Fapte 19, 11).

    Men­tinerea osemintelor lor in stare de incoruptibilitate este o arvuna a viitoarei incoruptibilitati a trupurilor dupa inviere si dupa de­plina lor indumnezeire. Ele se mentin incoruptibile pentru ca in efe se mentine o putere dumnezeiasca din vremea cand trupurile lor erau unite cu sufletul. Ba, mai mult, asupra lor se prelun­geste starea de indumnezeire sporita a sufletelor lor din starea actuala. Aceasta se datoreaza faptului ca puterile sufletului si harul dumnezeiesc din el isi prelungesc lucrarea si in trup, infaptuind si in acesta o stare de sfintenie, cat timp sfantul traieste pe pamant, si un fel de stare de incoruptibilitate, dupa trecerea su­fletului sfantului, prin moarte, la o stare mai accentuata de in­dumnezeire.

    Mentinandu-se incoruptibile, osemintele Sfintilor arata ca sufletul lor si harul Sfantului Duh din ei raman mai de­parte intr-o legatura cu trupurile lor, asa cum arata si Sfantul Grigore de Nyssa. De aceea, cei ce se roaga langa osemintele sfantului nu se adreseaza propriu zis acestor oseminte, ci per­soanei sfantului. Cinstirea trece la persoana, ca si in cazul cinsti­rii icoanelor. Moastele sunt astfel o anticipare a trupului pnevmatizat de dupa inviere. Cultul sfintelor moaste pastreaza vie in constiinta credinciosului ideea ca trupul n-a fost facut sa moara, ci sa invieze si sa se invesniceasca in Hristos.

    Apreciază

  11. cristina zice:

    Toti oamenii sint pacatosi, nu conteaza cit de sfinti si-au trait unii viata. Asa ca descompunerea nu are nimic de a face cu pacatul. Exemplul cu Elisei a fost unic. Nicaieri in Biblie nu a mai fost repetat evenimentul. Altfel, am putea spune ca toti magarii vorbesc.

    Eu am inteles ca numai Dumnezeu poate face minuni, nu niste oase moarte. Asa ca credinta ca niste moaste fac minuni nu e biblica.

    Cind Petru trecea si lumea se vindeca el era viu, nu mort. Puterea pe care a dat-o Dumnezeu apostolilor a fost o putere pe care numai ei au avut-o, pentru ca sa dovedeasca jertfa si invierea lui Isus.

    Faptul ca Sf. Grigore a spus ca sufletul ramine in legatura cu trupurile si ca exista o putere dumnezeiasca in oseminte nu inseamna ca asa este. Biblic, nu exista nici un suport pentru asa ceva.

    Ba da, trupul acesta moare, in slava vom avea trupuri noi. De aceea trupul nostru se intoarce in tarina, pentru ca vine din tarina.

    Numai cei care primesc jerfa lui Isus, cred in El si in ceea ce a facut El vor avea viata vesnica. Moastele, mataniile, spovedirile, preotii, Maria, ori oricinealtcineva nu te poate ajuta sa primesti viata vesnica. Doar prin Isus se gaseste mintuirea.

    Apreciază

  12. Radu Blendarencu zice:

    Octavian cu tot respectul pentru ca promovezi valorile familiei in societatea noastra, insa Sfintii Parinti au trait tot dupa Biblie. Daca omitem Biblia din tot ceea ce facem, atunci suntem nimic.

    Apreciază

Lasă un comentariu