„Discriminarea” – un termen nedefinit, confuz, care este inaplicabil în practica juridică

Dacă vedeţi aici două pisici - însemnă că aţi discriminat!

Care este totuşi problema adoptării unei legislaţii nediscriminare? Cea mai mare constă totuşi în lipsa unei definiţii clare a conceptului de discriminare. Din păcate, nici actualul proiect al legii nediscriminare, nici chiar legislaţia statelor europenii nu a reuşit să definească în mod clar ce este „discriminarea”. Unii confundă noţiunea cu lipsirea de anumite drepturi sau privilegii a unor grupuri sociale, alţii încearcă a defini discriminarea drept diferenţiere subiectivă a unor indivizi în baza unor criterii stabilite de lege.

Se uită un singur lucru, întreaga viaţă a omului constă din discriminări: ne recunoaştem propria persoană discriminându-i pe cei din jurul nostru; ne recunoaştem rudele, prietenii discriminându-i de celelalte persoane, recunoaştem o culoare de celelalte prin acelaşi proces de discriminare. Însăşi principiile de bază a logicii lui Aristotel se bazează pe operaţii de discriminare.

Procesul gândirii umane, viaţa socială este imposibilă fără fenomenul discriminării. Inegalitatea este o caracteristică naturală a oricărei colectivităţi umane. Din păcate, acest lucru nu îl pot înţelege sau nu vor să-l accepte  activiştii mişcărilor de sorginte neomarxistă, de aici şi tentativele de a modela, de a impune un mod de gândire artificial întregii societăţi.  Da, anume de sorginte neomarxistă, pentru că discursul „împotriva discriminării” este unul suficient de ideologizat.

Legea care ar interzice fenomenul discriminării deschide porţile spre un număr infinit de interpretări, în baza cărora absolut orice persoană fizică sau juridică poate fi persecutată. În primul rând, discriminarea este un proces al gândirii umane, iar legislaţia prevede sancţionarea doar a acţiunilor şi faptelor. În al doilea rând, nu poţi interzice ceea ce reprezintă fundamentul conştiinţei umane.

Sarcina societăţii civile şi legislatorilor noştri nu constă în copierea iraţională a şi implimentarea a normelor europene, ci învăţarea din experienţa statelor europene, inclusiv şi din greşelile lor. A ridica la statut de dogmă şi orice invenţie Occidentală nu este doar absurdă, dar şi periculoasă.

Legislaţia nediscriminare din statele europene a trezit numeroase situaţii absurde care au degenerat în încălcarea gravă a drepturilor omului anume din cauza lipsei unei interpretări unice şi clare a termenului de „discriminare”. Iată de ce Republica Moldova nu trebuie să se grăbească să-şi creeze noi probleme de ordin juridic şi social pe care le are Europa.  Sunt suficiente  problemele grave pe care le avem acum. Pentru a înţelege situaţii absurde la care putem ajunge, ar fi util să ne amintim de tentativa de interzicere a icoanelor în şcolile din România şi interzicerea crucifixelor în Italia în baza aceleaşi legi nediscriminare.

Grupurile sociale vulnerabile din ţara noastră (minorităţile etnice, invalizii, copiii cu dizabilităţi etc.) au nevoie de cadre legislative care să conţină prevederi clare şi aplicabile, nu de norme şi concepte care nu sunt funcţionabile nici măcar în ţările Europei de Vest.

De ce am fi împotriva unui proiect de lege nediscriminare? Pentru că el este conceput ca un instrument juridic de represiune a cetăţenilor care nu împărtăşesc dogmele neomarxiste.

(această postare duce lipsă de exemplificări şi concretizări pentru că a fost scrisă în grabă, în dimineaţa acestei zile. În caz de necesitate, voi face un material mai amplu, cu exemple şi prevederi juridice)