Pentru o redefinire a identităţii Republicii Moldova

«Мой адрес не дом и не улица, мой адрес Советский Союз».

Republica Moldova trebuie regândită. Ea are nevoie de o nouă raţionalitate de a fi, o raţionalitate care ar oferi un sens funcţionării tuturor instituţiilor statului, un sens al vieţuirii oamenilor noştrii pe acest pământ.

Suntem martorii procesului de plămădire a unui nou subiect al istoriei – Republica Moldova. Continuitatea acestui subiect nu va putea fi justificată decât prin definirea misiunii sale istorice şi geopolitice. Iată de ce trebuie să respingem din start orice mituri şi teorii absurde care încearcă să reducă frontierele culturale şi spirituale ale ţării noastre, împiedicând orice definire a rostului său.

Nu suntem o Moldovă a lui Ştefan cel Mare şi nici un produs al pactului Ribbentrop-Molotov. Suntem un stat absolut nou, apărut la 27 august 1991, cu voia lui Dumnezeu, prin voinţa populaţiei şi clasei politice din acest teritoriu, primind accidental numele de Republica Moldova, ceea ce nu trebuie deloc să ne deranjeze. Astfel de „accidente” istorie nu reprezintă o problemă în sine. O problemă reprezintă mai mult golul identitar care se ascunde în spatele proiectelor istorice şi politice. Vorbind aici de identitate nu mă refer deloc la problema etnonimului şi glotonomilui, ci la lucruri mult mai profunde.

Toţi aceşti ani, „elita” moldovenească nu a fost capabilă să definească rostul statalităţii noastre şi a misiunii noastre în istorie. Iată de ce taberele politice beligerante s-au limitat la exploatarea unor mituri istorico-politice: „moldoveniştii” se visau continuatori doar a unei treimi din spaţiul cultural românesc (Ţara Moldovei), iar „unioniştii” se erijau în promotori al unui nihilism şi anarhism politic.

Alături de aceste două extreme, astăzi ni se propune un proiect mult mai periculos: modelul cosmopolit al „naţiunii civice moldoveneşti”.

Dacă primele două teorii propuneau nişte mitologii false şi absurde, cea de a treia teorie ne propune astăzi un vid identitar, care presupune eradicarea oricărei tentative de reconstrucţie identitară a statului.

Identitatea – produs al „energiei vitale”

Toţi aceşti ani, conceptul de identitate a fost redus la dezbaterea asupra utilizării numelui de „român” şi „moldovean”, ignorându-se conţinutul valoric al identităţii. S-a uitat faptul că identitatea nu reprezintă atât etnonimul şi nici nivelul de conştientizare a individului. Mai întâi de toate, identitatea reprezintă o adeziune a omului la anumite valori, la un anumit spaţiu spiritual, la un anumit proiect ideologic şi geopolitic. Anume aceste coordonate urmează a fi stabilite pentru a se ajunge la un consens în interiorul societăţii. În momentul în care se va ajunge la o claritate valorică deplină şi la formarea unei elite capabile, conştiente şi responsabile, problema denumirii poporului va înceta să mai fie o problemă.

În acelaşi timp, promotorii falsei alternative, a proiectului aşa-numitei „naţiuni civice moldoveneşti” ne amintesc de acea gospodină care ascunde sub covor gunoiul din casă când aude de sosirea oaspeţilor. Alături de „moldovenişti” şi „unionişti”, aceştia nu sunt capabili sau nu doresc să iasă din limitele problemei. Învârtindu-se în acelaşi ţarc cu „moldoveniştii” şi „unioniştii”, ei cred în mod fals că problema identitară se reduce doar la numele pe care îl poartă populaţia. Refuzând să înţeleagă fundamentul problemei, ei încearcă, de fapt, să ascundă vârful aisbegului de ochii pasagerilor vasului „Titanic”. Etnonimul şi glotonimul nu sunt decât pereţii unui ulcior. Mult mai importantă este conţinutul pe care îl dorim să turnăm. Promotorii „naţiunii civice” refuză să răspundă la orice întrebare. În schimb, ei încearcă să impună răspunsuri la întrebările care nici nu există.

Cu toate acestea, identitatea este un rezultat al unui efort intelectual al unei generaţii, al unei elite. Este rodul unei manifestări a „elementelor pasionare” («пасионарность»), care reconstruind axa valorică a unei colectivităţi, determină identitatea unui sistem politic şi a unei formaţiuni politice, indică direcţia istorică pe care trebuie să o urmeze masele.

Iată de ce rezolvarea problemei identitare nu trebuie căutată la suprafaţă, ci în adâncurile sistemului axiologic şi al inconştientului colectiv. Nu poţi da nume entităţii care nu există, aşa cum nu poţi impune democraţia unui popor care nu îşi doreşte aceste lucru. Atât timp cât trăim într-un spaţiu golit de valori, nu suntem nici „români”, nici „moldoveni”, suntem doar o masă de kolhoznici şi proletari dezorientaţi într-o lume aflată într-un plin proces de globalizare. Iată de ce, mai întâi de toate, trebuie să recunoaştem o realitate tristă: suntem nişte oameni fără identitate şi adresă. Suntem nişte umbre, nişte fantome ale comunismului, care pentru a merita să poarte un nume, trebuie iniţial să înveţe să devină oameni vii.

Conştientizarea acestui fapt reprezintă ceea ce numim „revoluţia conservatoare”.

Aţi obosit? O piesă la subiectul de mai sus: