„Pactul Ribbentrop-Molotov”, un element al doctrinei „cordonului sanitar”

Ce reprezintă pactul “Ribbentrop-Molotov”? Este un document bilateral, prin care Germania și URSS convin asupra neagresiune una împotriva alteia. Un protocol adițional secret, anexat la pact, stipulează faptul că Germania nu are niciun interes față de anumite teritorii de mai la vest de URSS, inclusiv Basarabia. Documentul nu prevede expres ocuparea sau cedarea acestor teritorii sovieticilor și nici nu putea conține astfel de lucruri, din simplul motiv că acestea nu se aflau sub jurisdicția Germaniei, iar teritoriile statelor vizate, nu reprezentau aliați ai Berlinului, ci tocmai inamici, în calitatea de sateliți ai Marei Britanii și Franței. Era oare Germania obligată să apere România în disputele sale cu URSS, din timp ce Bucureștiul își exprima docilitatea necondiționată față de Londra și Paris? Desigur că nu.

Așadar, ocupația Basarabia, Bucovinei și Ținutului Herța nu este o consecință a pactului Ribbentrop-Molotov, ci a lipsei unei viziuni geopolitice și ridicități în politica externă a guvernului de la București, care a supraestimat parteneriatul cu Occidentul, în dauna unei apropieri de Germania, fapt afirmat deschis de mai multe personalități publice din România interbelică.

Există, totuși, un singur tratat, al cărui consecință directă este legalizarea pe plan internațional al ocupației sovietice în Basarabia: Tratatul de Pace de la Paris, din 1947, semnat și de România, în cele din urmă.

Atunci, de unde atâtea fabulații, mistificări și isterii pe marginea acestui document de însemnătate istorică, dar care nu are nicio implicare directă în pierderea Basarabiei? Răspunsul ne vine de peste ocean, pentru că anume la 22 mai 1946, Statele Unite ale Americii dau publicității “odiosul pact” între germani și sovietici. Trebuie să ne amintim că SUA a fost una din părțile de negocieri în cadrul Conferinței de la Paris, când s-a decis soarta teritoriilor românești înstrăinate. De unde atât grijă din partea americanilor pentru teritoriile românești pierdute, dacă anume cu acceptul lor a fost trasată granița pe Prut? De altfel, la Conferința de la Ialta din 1945, americanii, britanicii au convenit asupra împărțirii sferelor de influență în Europa, exact așa cum au făcut Berlin și Moscova la 23 august 1940. De altfel, americanii au fost ceva mai „generoși” decât nemții, cedând nu o parte, ci întreaga Românie sovieticilor.

Răspunsul vine din geopolica Occidentală în ceea ce privește Germania și Rusia/URSS. În perioada interbelică, Franța și Marea Britanie formează din statele din Est așa-numitul “cordon sanitar”, care ar urma să protejeze Occidentul de o eventuală invazie bolșevică, precum și să împiedice o alianță dintre URSS și Germania.

După destrămarea URSS, Statele Unite ale Americii au purces la formarea unui “cordon sanitar” în Europa Centrală și de Est, cultivând și instrumentând sentimentele rusofobe din aceste regiuni, în politica sa expansionistă. Astfel, insistența ridicolă, irațională și acerbă a unor cercuri din România și Basarabia în „lichidarea consecințelor pactului”, nu reprezintă decât un discurs, care plasează statele aflate la răspântia dintre Est și Vest în calitate de piese de joc, nu îl calitate de jucători. Anume o astfel de orbire geopolitică și ignorarea propriilor interese naționale, în beneficiul „partenerilor externi”, a și determinat eșecul proiectului „România Mare” din perioada interbelică.

Istoria pactului Ribbentrop-Molotov e unul din elementele care fundamentează această doctrină a “cordonului sanitar”, format din pionii și sateliții europeni, cărora le este pregătită soarta de carne de tun în lupta Vestului împotriva Estului, SUA împotriva Rusiei.

Cât de tratatul de la Paris, prin care a fost legalizată cu adevărat ocupația sovietică a Basarabiei – nimeni nu are de gând să-l conteste, deocamdată. Cu atât mai mult România, care a primit Ardealul de Nord prin același document internațional.