Mesajul basarabenilor pentru Tomac și Băsescu: “Suntem români, nu electorat!”

Domnul Tomac, secretarul general al așa-numitului Departament de Stat pentru Relațiile pentru românii de pretutindeni s-a arătat surprins de acțiunea de protest organizată de Mișcarea Conservatoare la ambasada României de la Chișinău.

Într-adevăr, ce mai vor basarabenii ăștia? Oare nu li s-a dat destule pentru a ține ciocul mic și a merge în falanga la urnele de vot, atunci când este nevoie?

De dragul supraviețuirii noastre, partidele trebuie să dispară

sursa: http://caricatura.ru

Constat cu amărăciune starea morală și materială la care a ajuns societatea și clasa noastră politică în ultimele două decenii.  În pofida așa-numitor cuceriri democratice, perioada prin care trece generația actuală este una din cele mai vitrege din întreaga noastră istorie. Cauzele acestui dezastru trebuie căutate în însăși ordinea socială și politică din țară, precum și în starea noastră spirituală.

După căderea URSS, instituțiile statului, economia națională a ajuns în mâinile unui grup restrâns de oameni, iar populația a devenit o captivă care are de ales între două opțiuni: sclavie sau moarte. În cazul în care lucrurile nu se vor schimba rapid, ci vor continua în același hal, în câteva decenii Republica Moldova are toate șansele să devină un pământ nepopulat.

Eminescu – prorocul românismului pur

Mihai Eminescu poate fi numit cu adevărat precursorul revoluționar-conservatorismului românesc. Opunându-se procesului de “occidentalizare” a României, gânditorul român a sintetizat un sistem filosofic și sociologic inspirat din experiența istorică a românilor.

El a fost primul gânditor român care nu s-a mulțumit cu izolarea culturii românești în “folclor”, ci a cătat să descopere „duhul Tradiției românești”, care ar putea ajuta să răspundem la mai multe probleme ale istoriei românilor, cum ar fi: rostul și rolul României în istoria universală, idealul național care ar trebui să anime românii de pretutindeni.

Oazu Nantoi, liderul unui viitor “front civic”?

Un lucru devine tot mai probabil,  indiferent dacă Oazu Nantoi va fi ales în calitate de președinte al Republicii Moldova sau nu, există o mare probabilitate ca el să devină o figură pentru o nouă opoziție. Nu, nu lider al unui partid politic, ci mai degrabă un nucleu pentru o forță civică care ar impune o anumită agendă guvernării.

Dar cine va impune această agendă? Oare nu acei ai căror produs este actuala situație politică? Analiștii și experții noștri se grăbesc deja să se spele pe mâni și să treacă rapid în tabără opozanților, de unde își revarsă  veninul asupra actualei guvernări, transformând această ocupație într-un sport național.

AIE a aruncat mingea în terenul comuniștilor

După un prelung hârâit în interiorul său, AIE a decis să arunce mingea alegerii președintelui în terenul comuniștilor. O mare parte din politicieni au lăsat opinia publică să creadă precum că ei ar fi încrezuți că alegerile Parlamentare anticipate sunt inevitabile, cel puțin, asta putem înțelege din ultimele mesaje și lăsarea patetică a brațelor în jos în fața camerelor de luat vederi.

Despre societatea civilă

Îmi displace noțiunea de “societate civilă”, din considerentul că este o formulă postmodernistă, care respinge caracterul organic al unei populații umane. Prin urmare, însăși umanitatea (sau omenia) omului. Profesorul de la Universitatea de Stat de la Moscova, Aleksandr Dughin consideră că așa-numita “societatea civilă” este cea de-a patra formă socială, care apare în postmodernitate, și vine să înlocuiască etnosul, poporul și națiunea. Prin negarea a identității colective, “societatea civilă” nu recunoaște decât un singur subiect – individul (dar și unicitatea acestuia este supusă îndoielii) și autoritatea unei singure norme – Declarația Universală ale Drepturilor Omului.

În afară de aceasta, există un organism social, cu mecanismele sale firești de reacție la atacurile din afară și disfuncțiile interne. Democrația organică, în acest caz, este capacitatea societății de autoreglare. Această autoreglare presupune existența unor valori perene, a unei Tradiții primordiale și conștientizarea superiorității comunității de destin față de interesele și patimile egoiste.

Constantin PAPANACE: Consideraţii asupra tendinţelor fundamentale ale sufletului balcanic

Constantin PAPANACE – date biografice:

S-a născut la 15 septembrie 1904 în Grecia la Selia, aproape de orașul Veria din provincia Macedonia, regiune cu o numeroasă populație aromânească. Familia (tatăl său Ion, mama sa Ianula și ceilalți nouă frați și surori) și apropiații îi spuneau Costache.

Face studii la Salonic și apoi București, la Academia Comercială, cu specializarea în economie politică și finanțe.
Îl cunoaște pe Corneliu Zelea Codreanu în iulie 1930 când, împreună cu un grup de tineri aromâni este închis la Văcărești. Este un militant înflăcărat pentru drepturile aromânilor, lipsiți de drepturi în Munții Pindului și hărțuiți de comitagii bulgari care intrau ilegal în acțiuni cu caracter belicos în Cadrilater.
Între anii 1932-1933, într-o perioadă de puternică extindere a Mișcării legionare, este căpetenie a Tineretului Legionar Macedonean și prim-consilier al “Căpitanului”, Corneliu Zelea Codreanu.

De dragul unificării, trupele de pacificatori trebuie să dispară

Încrederea nu poate fi cultivată cu țevile de arme. Prin urmare, posturile trupelor de pacificatori trebuie să dispară. Cetățenii de pe ambele maluri trebuie să scape de sentimentul de insecuritate, iar casele din satele de pe linia frontului, care zac părăsite, trebuie să revină la viață.

Sunt mai mari șanse să apară un conflict armat când prin zonă se plimbă oamenii cu armele încărcate decât atunci când prin regiune nu va exista niciun soldat înarmat. Cine vorbește despre o eventualitate reaprinderii unui conflict fie este un provocator, fie o persoană bolnavă psihic.

De la naționalismul mic la un naționalism integrator

Din start trebuie să spun că nu îmi place noțiunea de naționalism (din cauza modernismului cu care vine termenul de “națiune”). În acest sens, naționalismul este frate direct cu liberalismul și comunismul. Totuși îl voi folosi, pentru că o altă opțiune nu există. Chiar și în perioada interbelică unii autori au utilizat termenul de “naționalism” pentru a desemna un curent care nicidecum nu reprezenta un naționalism.

Există două modele de naționalism – naționalismul mic, care aparține unor popoare neîmplinite în istorie. E un handicap care aseamănă o colectivitate cu un adolescent frustrat, care încearcă mereu să demonstreze celor din jur că este matur. Adepții naționalismului mic sunt mereu în stare de război, sunt dominați de o hartă imaginară a granițelor politice fixe (pe care le consideră “sfinte”) și reacționează isteric atunci când sunt luați în râs sau când nu li se vorbește limba – toate acestea nu sunt decât niște manifestari ale unor complexe de inferioritate.

Spre deosebire de naționalismul mic, naționalismul integrator este purtător al unei idei universale și a unei misiuni istorice. Așa a fost cazul tuturor cetăților, popoarelor care au format în decursul istoriei mari imperii. Dacă naționalismul mic luptă împotriva cuiva, naționalismul integrator luptă pentru ceva – mai exact pentru construirea unei lumi noi. Dacă cei dintâi sunt adepți a hard-power, cei din urmă preferă soft-power.

Globalizarea readuce etnicitatea în actualitate

În procesul modernizării, nu poate fi ignorat factorul etnic. Etnicitatea, inconştientul colectiv este, practic, ADN-ul care contribuie la naşterea şi formarea organismului politic. Indiscutabil, statul este un produs şi o expresie al unui grup etnic – în calitatea lui de comunitate cu un trecut şi viitor comun, nu al unui contract dintre indivizi anonimi, lipsiţi de orice viziune istorică. Iată ca orice stat este ETNOCRATIC, mai întâi de toate, chiar dacă acest termen provoacă frică şi asociaţii negative la unii. Desigur, noţiunea de “etnocraţie” devine înfricoşătoare în cazul în care este gândita prin prisma ideilor din secolul trecut.

Cu ce ne-ar putea fi util Şevciuc?

Desigur, nu putem pretinde şi spera multe de la noua administraţie de la Tiraspol, pentru că „nu vremea este sub om, ci omul sub vremi”. Dacă cineva speră că noul lider al regiunii separatiste va veni cu braţele deschise la Chişinău, se înşeală amarnic. Pe lângă unele circumstanţe subiective (cum ar fi ambiţiile foştilor lideri transnistreni) există şi unele circumstanţe obiective (interesele geopolitice a Rusiei, existenţa anumitor structuri şi relaţii economice).

Opoziţia rusă – condamnată să protesteze, poporul rus – condamnat să piardă

Precum scriam în luna noiembrie, în pofida tam-tamurilor politice în spaţiul mediatic, în Rusia nici nu miroase a situaţie revoluţionară. Este adevărat că în vârfurile puterii există o aparentă schimbare de atitudine, iar măsurile represive faţă de opoziţie au devenit mai relaxate. Dar asta este o tactică de moment. Până atunci, opoziţia rusă rămâne a fi divizată nu doar ideologic (extrema dreaptă, liberali, extrema stângă), dar şi organizaţional – nu există o poziţie comună faţă de actuala putere, fiecare fracţiune îşi promovează propriul candidat la funcţia de preşedinte, chiar şi acţiunile de protest sunt organizate separat.

АКТУЕЛНОСТ КОДРЕАНУОВОГ НАСЛЕЂА

Aveți mai jos o traducere în sârbă a unui articol de-al meu dedicat personalității lui Codreanu. Mulțumesc din suflet fratelui întru idei Стево Лапчевић.

Да ли је, и због чега је Корнелиу Зелеа Кодреану, херој међуратног периода, још увек значајан? Пре него што дамо одговор на ово питање потребно је да покушамо да схватимо шта је у својим проповедима настојао да каже “Капетан”, како су поштоваоци и саборци звали Кодреануа.

На првом месту, треба знати да Кодреануов легионарски покрет није био уско националистичка организација. Ако се пажљиво размотре основни принципи и циљеви овог покрета, лако се може уочити да се они по много чему разликују од готово свих националних покрета онога времена, како на подручју Румуније, тако и у читавој Европи. 

De ce în Rusia nu există o opoziție politică? Rușii – între apatie și explozie socială

Protestele opoziției ruse a demonstrat starea de apatie care predomină în societate. Probabil opinia publică internațională și cea din Rusia avea să ignore cu desăvârșire manifestațiile celor câtorva sute de cetățeni în centrul capitalei ruse dacă autoritățile nu ar fi mobilizat în cel din urmă ceas forțele armate și mii de simpatizanți ai Kremlinului. Voluntar sau involuntar, reprezentanții puterii au creat, de fapt, niște decorații care au transformat o manifestație jalnică într-o aparență a unui “protest de masă”.  În realitate, chiar și opoziția belorusă a reușit să mobilizeze mai multă lume la ultimele alegeri prezidențiale în condiții mult mai dure.

Despre Congo

Africa este un continent care ne-ar ajuta să înțelegem propria noastră civilizație. Multe din elementele culturale și instituții, precum și logica gândirii sunt greu de înțeles pentru un european, din cauza că noi am pierdut mult din natura noastră primară, însă meditând asupra unor lucruri, am putea identifica elemente care în trecut au existat și în spațiul nostru.

Emanuel, băiatul venit în Republica Moldova pentru o scurtă perioadă de practică, este originar din Congo. Este foarte ușor să porți cu el un dialog, pentru că abordările lui sunt lipsite de niște idei preconcepute, ca în cazul europenilor occidentali.

În pofida imaginii pe care o avem noi despre continentul african, acesta este probabil cel mai divers, din punct de vedere cultural, loc de pe pământ. Poate din acest motiv africanii acceptă mai ușor diversitatea, dar în același timp sunt foarte tradiționaliști. E un paradox care în cazul acestei civilizații nu creează probleme. Cel puțin acum.

Conflictele violente au devenit o normă aici. Cruzimea cu care sunt omorâți forțele de opoziție este de neimaginat. Dar nu din cauza unor divergențe politice, etnice sau religioase. O bună parte din măceluri au loc aici sub influența occidentului și cu acordul tacit al occidentului. Dacă în spațiul european unele lucruri se ascund, în Africa nimeni nu dă doi bani pe opinia publică, iar toate crimele sunt săvârșite fără scrupule de cei care promovează democrația și valorile europene.

Uniunea Eurasiatică și „ideea celor cinci Europe”

Ideea eurasianistă nu este una nouă. Originile ei le regăsim în perioada interbelică, când intelectualii ruși din exil încercau să identifice o nouă idee națională pentru conaționalii lor, care să se opună atât ideologiei comuniste a Uniunii Sovietice, cât și promovării ideilor liberale. Părintele-fondator al eurasianismului poate fi considerat kneazul Nikolai Trubețkoi (1890-1938), care publică în anul 1920 un eseu, întitulat „Europa și umanitatea”, unde încearcă să analizeze natura civilizației europene și a ceea ce numește el „civilizație eurasiatică”.

Ulterior, noului curent s-au alăturat istoricul Gheorghii Vladimirovici Vernandskii (1886-1967), geograful Piotr Nikolaevici Savițkii (1895-1968), filosoful Gheorghe Vasilievici Florovskii (1893-1976), Lev Gumilev (1912-1992). Mai târziu, eurasianismul a pătruns sub diferite forme și în gândirea europeană. Una din manifestările sale extremă, spre exemplu, a fost cea a belgianului Jean-François Thiriart, care a promovat ideea Imperiului Eurasiatic “de la Vladivostok la Dublin”, care ar cuprinde Europa și Uniunea Sovietică, opus imperialismului american.

Идеология «Легиона Архангела Михаила» – настоящий интернационализм

Почему Корнелиу Зеля Кодряну, герой межвоенного периода до сих пор актуален? Перед тем как ответить на этот вопрос необходимо попытаться понять то, что пытался проповедовать Капитан.

В первую очередь надо понять, что легионерское движение не было националистической организацией. Если внимательно присмотреться к легионерской идеологии, мы увидим, что ее цели не совпадали ни с одной националистической организацией Румынии или Европы того времени.

Despre comunitarism și societate civilă

Spiritul comunitarist a fost întotdeauna caracteristic omului nostru. Țăranii se asociau atunci când era nevoie de construit o fântână, de instalat o troiță la marginea drumului, de înălțat o casă pentru o familie tânără. Când eram mic și plecam pe la bunici, mai exista obiceiul CLĂCII – când mahalale întregi se adunau pentru a face împreună o lucrare frumoasă. De acolo omul își întărea sentimentul de solidaritate cu semenii săi, căpăta încredere că orice nu s-ar întâmpla, cei din jurul său îi vor da o mână de ajutor.

De atunci s-a întâmplat ceva. Fiecare s-a închis în propria sa colivie. Gardurile gospodăriilor devin tot mai mari. Comunitățile s-au destrămat, fiecare a declarat război împotriva celorlalți. Oamenii s-au împărțit în clanuri, partide politice, considerând că vor putea supraviețui și prospera pe cont propriu. În realitate, cu toții au nimerit în capcană, pentru că o astfel de situație lovește crunt în toți în egală măsură.

Dacă aș fi fost voia mea, l-aș expedia pe Brega pe o insulă pustie. De ce nu?

Da, eu consider că Oleg Brega trebuie izolat undeva pe o insulă pustie, pentru că reprezintă un element periculos pentru societate și pentru democrația moldovenească. Cine îmi va interzice să am o astfel de opinie? Omul a început în ultimul timp să împartă citații în judecată ca invitații la parada gay. Nu pentru că ar avea o “cauză dreaptă”, ci pentru că este condus de anumite complexe și frustrări, asemenea lui Hitler, spre exemplu.

Să participi la dezbateri cu dânsul este inutil, pentru că nu acceptă să asculte opinia nimănui și atacă isteric pe oricine nu-i împărtășește opinia. Orice discuție în contradictoriu cu acest om este mai prejos de demnitatea umană.

Republica Moldova: Procesele kafkiene împotriva libertății de exprimare cu marca “Oleg Brega and Gay”

Cei care zâmbeau pe sub mustăți când organizațiile promotoare ale valorilor familiei protestau împotriva adoptării legii nediscriminare au prilejul de a medita asupra pozițiilor sale după ce instanța de judecată din sectorul Râșcani a municipiului Chișinău a fost protagonista unui spectacol kafkanian. Este vorba de câștig de cauză a oportunistului și demagogului neomarxist Oleg Brega și activiștii gay în procesul intentat împotriva site-ului http://privesc.eu.

Oleg Brega s-a arătat nemulțumit de atitudinile vizitatorilor site-ului, considerând opiniile acestora “discriminatorii” și “incitatoare la ură”. În rezultat, cei de la privesc.eu vor fi obligați să ofere lui Brega o despăgubire de 5200 de lei pentru daune morale și să ceară public scuze față de „persoanele jignite” (Brega + homosexualii).