Atitudine: declaraţia creştinilor ortodocşi din moldova privind politica anticreştină a noii guvernări

În ultima vreme guvernarea a început un adevărat război politic, administrativ, juridic şi mediatic împotriva Bisericii Ortodoxe. Ce se urmăreşte prin acest război? Lichidarea Ortodoxiei în Moldova?

În scurt timp, această guvernare:

1. A anunţat politica şi intenţia de desfiinţare a ultimelor stavile simbolice rămase în legislaţia Moldovei din calea înregistrării cultelor anticreştine, totalitare şi destructive, prin liberalizarea legislaţiei cu privire la cultele religioase. (Declaraţia a fost făcută de către Ministerul Justiţiei în cadrul unei întîlniri interconfesionale din data de 1 decembrie 2009)

2. Noua guvernare continuă şi mai aprig politica vechii guvernări de împingere a creştinilor la marginea societăţii, respingînd fără discuţii cerinţele ortodocşilor privind documentarea populaţiei fără atribuirea codului de identificare sau altor dispozitive electronice, care lezează convingerile lor religioase. Continuă politica de discriminare a creştinilor fără acte cu cod de identificare. Cererea înaintată dlui Ghimpu de către 1500 de credincioşi, în timpul protestului din 4 noiembrie 2009, pînă astăzi a rămas demonstrativ fără răspuns.

Băsescu nu vrea să recunoască desfiinţarea URSS

Băsescu declară că nu vrea semnarea unui tratat de frontieră cu Republica Moldova, pentru că a semnase în trecut un astfel de acord cu URSS. Aşaaaaaa

Deci, din câte înţeleg, tovarăşul Băsescu continuă să trăiască în vecinătate cu Imperiul Roşu şi nu doreşte nici în ruptul capului să recunoască că Republica Moldova, stat înfiinţat prin voinţa exprimată la Marile Adunări Naţionale, a ieşit din componenţa Uniunii Sovietice în 1991.

Să fi uitat Băsescu că ţara noastră nu poartă răspundere juridică pentru tratatele semnate de  guvernul de la Moscova?

România a semnat împreună cu URSS (când  Republica Moldova nu exista ca stat independent) tratatul de la Paris în 1947, prin care a recunoscut frontierele statului sovietic. În prezent ea continuă să facă acest lucru, negând dispariţia URSS.

Nesemnând tratatul de bază, Bucureştiul se află, de fapt, într-o alianţă tacită cu Federaţia Rusă, care este adevăratul succesor al Uniunii Sovietice. În acest fel, România, de facto, recunoaşte Basarabia drept un protectorat al Rusiei.

De ce Bucureştiul continuă să menţină frontiera cu URSS la Prut, care este, într-adevăr, un rezultat al pactului Ribbentrop-Molotov?

Poate pentru că România joacă un rol impus de mai marii lumii, fără a putea trece  limitele stabilite, asemenea unui urs căruia i se permite să hârîie în voie atât timp cât se află în interiorul cuştii.

Pe cine serviţi, domnule Leancă?

Cum poţi numi „patriot” pe Iurie Leancă atunci când acesta dezvăluie secretele de stat care ţin de interesele statului pe care acesta pretinde că îl serveşte.

Una din ultimele prostii a fost dezvăluirea faptului că şoferii şi contabilii misiunilor diplomatice de la Chişinău erau angajaţi la recomandarea fostului şef al statului. Mă întreb şi eu, ce ar fi aici atât de straniu? Oare nu este sănătos pentru interesele unui stat să deţină oamenii săi în structurile ambasadelor străine de la noi?

Activitatea de spionaj, contraspionaj reprezintă sistemul imunitari al oricărei ţări, iar dezvăluirea unor astfel de secrete nu pot fi făcute decât de cineva care se află în serviciul unor structuri inamice.

Ce va urma? Deconspirarea agenţilor noştrii din diferite puncte ale lumii şi punerea pe butuci a serviciilor secrete moldoveneşti?

Pe cine serviţi, de fapt,  domnule Leancă?

O diaree a decoraţiilor la preşedinţie

În curând, Ghimpu va întrece în decorări pe răposatul Leonid Ilici Brejnev în împărţirea în dreapta şi în stânga a „nagrăzilor”. Decorat este oricine, cu orice ocazie, cu treabă şi fără treabă. Practic, nu există nici o zi în care în programul preşedintelui interimar să nu fie o oră rezervată decorării a unui „erou”.

În preşedinţie s-a declanşat o adevărată „diaree de medalii”.

Printre „cei mai mari eroi” ai Moldovei au ajuns până şi Dan Bălan cu Urechean!

Pe de altă parte, înţelegem pe Ghimpu:  vrea şi el să rămână măcar cu ceva în memoria urmaşilor în scurta sa perioada de domnie.

După ce liderul Partidului Liberal va sfârşi să decoreze toate lepădăturile şi nulităţile din Basarabia, va mai dori vre-o personalitate cu adevărat valoroasă să primească importante decoraţii de stat?

Regimul liberal vrea să elimine limba română din viaţa publică!

După ce Istoria Românilor a fost exclusă din programul de învăţământ fără drept de apel, iată că regimul liberal vine cu o nouă iniţiativă antinaţională: excluderea din Constituţiunii de limbă de stat.

Cică, “denumirea limbii devine un motiv de discordie în societate, din această cauză ea trebuie exclusă din legea fundamentală a statului”.

Care va fi atunci limba oficială a statului nostru, ne întrebăm totuşi? Oare nu există pericolul reîntoarcerii la situaţia anterioară anului 1989, când limba română (fie ea numită şi moldovenească) era lipsită de orice statut?

Cum rămâne cu normele juridice care impun agenţii economici, mass-media, funcţionarii de stat să respecte „limba de stat” odată ce aceasta nu va mai exista? Toate normele juridice care impuneau respectarea limbii române vor fi declarate nule, iar Basarabia se va întoarce din nou în epoca deznaţionalizării.

Unul dintre membrii delegaţiei moldoveneşti la APCE se pronunţă în favoarea avorturilor

Unul din membru delegaţiei Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a votat în favoarea Rezoluţiei „15 Ani de la Conferinţa Internaţională a Populaţiei şi Dezvoltării (recomandarea 1903 (2010)”, menită să promoveze „drepturile şi serviciile sexuale şi reproductive”, ceea ce presupune inclusiv favorizarea avorturilor.

Republica Moldova a fost reprezentată la APCE de o delegaţie din care făceau parte 5 membri: Ana Guţu (PL), Serafim Urechean (AMN), Stela Jantuan (PD), Vitalie Nagacevschi (PLDM), Valeriu Ghileţchi (PLDM). Unicul deputat moldovean care a votat în favoarea rezoluţiei a fost Ana Guţu. Valeriu Ghileţchi a votat contra, iar ceilalţi trei reprezentanţi nu au participat la vot din motive necunoscute. Asociaţia Obştească „Pentru Familie”, care are drept scop apărarea şi promovarea valorilor familiei şi dreptul la viaţă a copiilor nenăscuţi s-a arătat nemulţumită de poziţia deputatului Ana Guţu, făcând un apel la organizaţiile neguvernamentale din ţară să ia atitudine faţă de acest caz.

Din nou definim noţiunea de “român”, “românism”

Cea mai mare eroare logică a „moldoveniştilor” este momentul în care aceştia încearcă să opună identitatea de „român”, identităţii de „moldovean”. Greşeala constă în simplul fapt că spre deosebire de alte naţiuni, etnonimul de „român” desemnează doar o identitate abstractă, generală care reuneşte mai multe grupuri subetnice formate datorită diverselor procese istorice, în diverse regiuni româneşti. Indivizi care ar purta doar identitatea de român, pur şi simplu nu există.

Să explicăm noţiunea de subetnos:  ” O parte a etnosului, legată strâns de un anumit landşaft, având un mod de trai şi soartă comună. De ex: lipovenii, cazacii, basarabenii, aromânii. Pentru sistemele etnice de nivele superioare este caracteristică o perioadă mai lungă de existenţă. În special, consorţiul poate exista mai puţin decât fondatorii săi”.

Atunci când vorbim de etnosul românesc, ne referim, de fapt, la un ansamblu al mai multor subetnosuri: munteni, moldoveni, ardeleni, olteni, basarabeni, bucovineni. În afara acestora, noţiunea de „român” nu are nici un sens. Nu există români care nu ar aparţine nici unei regiuni istorice.

În apărarea spiritului mioritic

E la modă printre intelectualii occidentalizaţi din România şi Republica Moldova să pună la zid aşa-numitul „spirit mioritic” al românului de pretutindeni. Se ajunge până şi la blamarea arhetipului naţional, privit cu dispreţ ca „o frână progresului”.

Da, într-adevăr, „Mioriţa” nu este „euroconformă” şi nici nu poate fi,  pentru că sensul adânc al acestui „liturghii cosmice” este unul radical diferit de cel al filosofiei Europei occidentale.

Cultura europeană este construită pe mituri eroice şi frica patetică faţă de moarte. Întreaga cultură europeană încearcă să depăşească groaza faţă de „bezna necunoscută”, formând în acest fel o viziune, dualistă, maniheică asupra lumii.

ZIUA a murit, trăiască ZIUA!

După dispariţia de pe piaţa mediatică din România a ziarului ZIUA, care deocamdată mai există pe internet, foştii lucrători ai acestei publicaţii s-au lansat cu entuziasm într-un nou proiect, „ZIUA veche”. Spre deosebire de proiectul anterior, noua „Ziua veche”, îşi propune crearea unui produs jurnalistic independent şi de calitate. Din noua echipă fac parte Doru Dragomir, Razvan Savaliuc, Catalin Florintiu Varzaru, Roland Catalin Pena, Anca Hriban, Marius Batca, Tudor Borcea, Alin Burtescu si Ioan Tudor.

La moment, noua publicaţie apare doar în format electronic, însă în viitorul apropiat se planifică şi înfiinţarea unei versiuni tipărite. Urez noului colectiv succes şi aşteptăm materiale jurnalistice interesante.

Tudor Gheorghe – Căţelandri

Nu m-am temut de lupii maturi
Le tai un cal bătrân şi-i saturi,
Da’ ce ne facem cu căţeii?
Care în numele ideii
de Revoluţie se-ngraşă
Şi-abia despachetaţi din faşă
Încep să scoată colţii tineri
Şi-o muscă şi pe Maica Vineri,
Dacă la ora programată n-au porţia asigurată.
Atenţie la căţelandri
Când sunt sătui se joacă tandri
Se hârjonesc în haită mică
Dar cresc si se-nrăiesc
Şi ştim c-atunci când haita se măreşte
Nici Dumnezeu nu-i mai opreşte!
Ajung la rându-le lupi maturi
Şi nu mai şti cu ce să-i saturi
Că sunt colţi şi au pretenţii.
Sunt rude toţi cu disidenţii.
I-a chinuit nomenclatura,
Şi-au trebuit să-şi ţie gura
De-aceea vor acum să muşte
Să n-aibă cine să-i împuşte.
Nu m-am temut de lupii maturi.
Le tai un cal bătrân şi-i saturi”

Tudor Gheorghe – Căţelandri

De ce Filat îl scoate pe Snegur de la naftalină?

PLDM scoate pe Snegur de la naftalină. Individul a fost observat stând de mânuţă cu un alt individ malefic, Petru Lucinschi, în primele rânduri la ultimul Congres al liberal-democraţilor.

Pot reaminti câteva perle „patriotice” a lui Snegur în perioada în care a deţinut funcţia de preşedinte al Moldovei:

-         a exclus imnul „Deşteaptă-te române!”, care era până atunci imnul Republicii Moldova

-         a interzis utilizarea glotonimului „limba română” şi a persecutat promotorii românismului

-         a ordonat retragerea trupelor moldoveneşti din teritoriile ocupate de trupele de cazaci în războiul din 1992

-         a semnat ruşinosul tratat cu Federaţia Rusă prin care a legitimat ocupaţia militară a Republicii Moldova după războiul din 1992

-         a fost unul din iniţiatorii curentului moldovenist, pledând în acelaşi timp pentru dezintegrarea României şi formarea statului „Moldova Mare”

“Vocea poporului” – argument “serios” pentru modificarea constituţiei?

Unicul argument „imbatabil” pe care îl aduc partizanii trecerii la regimul semiprezindeţial sunt rezultatele sondajelor opiniei publice în care respondenţii se pronunţă în majoritatea absolută pentru alegerea directă de către populaţie a şefului statului. Desigur, orice cetăţean se simte măgulit atunci i se cere să aleagă „mai marii” statului, indiferent dacă este vorba de deputaţii din parlament sau preşedinte de ţară. Mai mare mi-ar fi mirarea dacă majoritatea şi-ar refuza acest „drept”.

Este în logica umană de a accepta drepturi suplimentare, chiar dacă acestea sunt inutile.

De la Ghimpu la Turcu

„Cel mai mare cusur al democraţiei este faptul că acesteia îi lipseşte cu desăvârşire un criteriu de selecţie”, spunea marele gânditor român Petre Ţuţea. „Liberalismul este sistemul care înalţă cele mai josnice elemente ale unei naţiuni la posturile de conducere”, spunea Mihai Eminescu.

Un cititor cu mentalitate liberală s-ar arăta revoltat de aceste „erezii”, iar un cititor cu discernământ ar regăsi adevărul în astfel de afirmaţii.

Dacă un element degradat cum este Mihai Ghimpu a ajuns să fie considerat „patriot român”, ajungând să ocupe şi un post de şef de stat, de ce ne-am mira că un oarecare Pavel Turcu  ar putea ajunge în topul „celor mai geniali artişti” din Republica Moldova?

Timpul şi calendarul – elemente identitare definitorii

De câţiva ani, sărbătorirea Crăciunului a devenit motiv de conflict între adepţii calendarului ortodox (bisericesc), zis „stil vechi” şi calendarul european (laic), zis „stil nou”. Este inutil să vorbim care din aceste două este „mai corect”, pentru că din punct de vedere astronomic ambele sunt imperfecte. Ne interesează însă mai mult ce reprezintă în esenţă ambele modele de măsurare a timpului şi ce efect au ele asupra identităţii poporului nostru.

Viziunea asupra timpului determină modul în care noi percepem lumea din jurul nostru. Dacă pentru omul modern timpul este liniar, evoluţionist, progresist, cu etape de dezvoltare, cu un început şi sfârşit, pentru omul tradiţiei timpul este de natură sacră şi corespunde unui model circular. Centrul cercului reprezintă Credinţa, unicul element esenţial în dăinuirea neamului nostru, în jurul căreia are loc rotaţia lumii, respectiv, cercul ca simbol al veşniciei în care noaptea şi ziua, anotimpurile anului, viaţa şi moartea nu sunt decât nişte etape într-un circuit veşnic şi neschimbat. De aici vine şi acceptarea firească a fenomenului morţii de către poporul nostru, frumos ilustrată în balada „Mioriţa”, unde moartea este o „mireasă”, nu o bătrână hidoasă cu coasa.

Ministerul de Externe ne crede tâmpiţi!

Ministerul de Externe al Republicii Moldova este imprecis, neinformat sau dezinformează premeditat opinia publică atunci când declară că Moldova nu ar fi votat în favoarea adoptării unui amendament în care se recunoaşte termenele de „orientare sexuală” şi „identitate de gen”.

„Proiectul de rezoluţie al Uniunii Europene nu are nici o legătură cu problematica minorităţilor sexuale, iar votul UE de respingere a amendamentului menţionat, la care s-a asociat şi delegaţia moldovenească în virtutea co-autorării rezoluţiei de către RM a urmărit neadmiterea politizării rezoluţiei”, se spune într-un comunicat emis de MAE , nemulţumit de reacţiile presei de la Chişinău.

Înregistrările video de la Adunare ONU ne confirmă contrariul