Agenția transnistreană de știri “Lenta PMR” și-a creat versiunea românească a paginii. Da, anume românească, cu litere latine, nu “moldovenească”, cu litere rusești, cum se obișnuia până acum. O schimbare surprinzătoare care ar putea aduce niște semnale pozitive în procesul de reunificare a țării. Să sperăm că această tendință va continua și în învățământul de “limba moldovenească” din regiune.
Nu știm totuși dacă e o stratagemă sau o evoluție pozitivă, timpul va arăta.
Ministerul Educației din nou aruncă praf în ochi societății civile. În ziua de 18 noiembrie, pagina Mitropoliei Moldovei anunță victorios (!) faptul că executivul a decis, în sfârșit, introducerea educației religioase în școală: „Educaţia Creştin-Ortodoxă”, „Religia” şi „Istoria religiilor”.
Dacă nu ne înșeală memoria, alianța “Suflet pentru Educație” a cerut crearea unui cadrul legal care ar împiedica directorii de școală și administrația publică locală să interzică educația moral spirituală. Lipsa orei de religie în școală nu se datorează lipsei de voința a părinților sau elevilor, ci presiunilor din partea birocraților locali. Ce face ministerul pentru a apăra dreptul copilului la educație spirituală? Lasă totul la discreția conducerii instituțiilor de învățământ sau primarilor localităților, care din diferite motive încearcă să împiedice cultivarea duhovnicească a tineretului.
Ce s-a schimbat de fapt? Ce nou a adus Ministerul Educației ? Nimic. Totul a rămas pe vechi.
Religia trebuie să devină obiect obligatoriu pentru programul școlar și opțional pentru elevi. Faptul că au apărut câteva discipline școlare cu denumiri frumoase și pompoase nu înseamnă deloc rezolvarea problemei, ci doar amăgire . Fără un cadrul legal necesar, educația moral-spirituală nu va rămâne decât un obiect decorativ, o ficțiune, păstrată în actele Ministerului Educației, neîmplimentată în viața reală.
Educația religioasă trebuie să devină un obiect obligatoriu în școală, poziția noastră în această privință nu poate fi schimbată.
Să spun sincer, nu prea intru şi nici nu pre comentez pe WC-ul public virtual, cu numele „CURaj.net”, dar atacurile isterice la adresa valorilor naţionale şi creştine care se scurg automat pe internet deja mă face să cred mintea celor care fac parte din gaşca liberală de pederaşti şi satanişti numită „hyde park” (provine, de la loc unde se plimbă exhibiţioniştii britanici) este puternic afectată.
Sincer, încerc să nu-i observ, ca pe orice dereglaţi mintal pe care îi întâlnesc pe străzile Chişinăului. În afară de milă nu prea ce am să-i ofer.
Nu sunt din cei care susţin toleranţa. Aş putea răbda un nebun în prostia sa, să tolerez, niciodată.
Toleranţa înseamnă acceptarea prostiei şi minciunii, răbdare înseamnă respectarea drepturilor celui diferit de tine. Dar şi răbdarea are limitele sale, mai ales când e vorba de profanarea celor sfinte.
A se observa câtă satisfacţie au unii „apărători ai liberei exprimări” când scuipă, batjocoresc Biserica, valorile naţionale, îndeamnă la ură şi dispreţ maniacal, de parcă ar fi obsedaţi de cel necurat.
Într-un cuvânt, liberalism în toată splendoarea sa.
Articolul este preluat de pe http://www.presseurop.eu şi este o traducere a unui articol din “The Observer”. Autorul Henry Porter e puţin naiv, dar se mişcă spre o gândire sănătoasă şi realistă.
Douăzeci de ani după căderea Zidului de la Berlin, speranţa inspirată de acest eveniment a fost înăbuşită de o Uniune Europeană care urmăreşte “să standardizeze atitudinile şi comportamentele”, susţine Henry Porter în The Observer.
Atunci când Curtea Europeană a Drepturilor Omului anunţă o interdicţie oficială a crucifixului în şcolile italiene, aveţi de ales: fie puteţi sărbători pasul înainte al laicismului liberal, fie puteţi deplânge acest atac asupra expresiei religioase şi tradiţiei naţionale. Poate există o a treia opţiune, de a spune că nu are nimic de-a face cu drepturile civice şi totul de a face, în schimb, cu maniile Europei, care doreşte standardizarea atitudinilor şi comportamentelor, tot aşa cum reglementează transportul de animale şi regulile de securitate ale noilor cositoare de gazon. continuă să citeşti ‘Iubesc Europa, dar UE mă disperă’
După ratificarea tratatului de la Lisabona de către cele 27 ţări membre a devenit cert faptul că Republica Moldova nu mai are ce căuta în „Uniunea Europeană”, devenită acum un imperiu antidemocratic, un instrument de promovare a intereselor obscure a unor companii transnaţionale.
Ziua de 1 decembrie din acest nu va mai fi un prilej de bucurie. Dacă acum 81, la 1 decembrie 1918 se puneau bazele unei Românii Mari şi puternice, în zilele noastre, la 1 decembrie 2009 vom „sărbători” moartea României. Moartea pe care românii şi-au provocat cu mâinile lor , iar suicidul, din câte ştim, este unul din cele mai mari păcate.
Începând cu 1 decembrie al acestui an, statul român este desfiinţat şi transformat într-o provincie neînsemnată a unui imperiu. Ceea ce nu a reuşit Imperiul Otoman, Imperiul Austriac, Imperiul Rus a reuşit astăzi ceea ce numim „Uniunea Europeană”.
Nu acesta a fost visul românilor, nu aceasta este voinţa a neamului românesc, ci a duşmanilor noştri. Românii au vrut bunăstare şi dreptate, nu lichidarea fiinţei sale naţionale. Ruşine acelor politicieni care promovează astăzi pe agenda politică distrugerea propriului neam!
Care au fost cauzele căderii comunismului şi imperiului sovietic? Dezintegrarea morală a elitelor, pătrunderea ideilor liberale în toate straturi ale societăţii, dizolvarea tuturor valorilor sociale, tradiţionale, naţionale, comuniste.
Nomenclatura, elita societăţii comuniste, a încetat să mai fie comunistă. Comunismul său, spre deosebire de generaţia care a săvârşit revoluţia din 1917, era unul formal care era afişat doar pentru accederea în castele privilegiate.
Căderea comunismului nu a demonstrat utopia sa, cum nici realismul său. Căderea URSS nu a demonstrat nimic, ea pur şi simplu s-a dezintegrat ca orice alt imperiu. Indiscutabil, oricare alt imperiu va urma aceeaşi soartă : Statele Unite sau Uniunea Europeană. Nici căderea acestor imperii nu va demonstra nimic omenirii în afară de faptul că nimic nu este veşnic pe pământ.
Am putea privi fenomenul dezintegrării unui imperiu ca un fapt pozitiv în sine?
Deloc. Orice dezintegrare este ca un virus, care mai devreme sau mai târziu va pătrunde şi în interiorul societăţii care a ieşit din imperiu.
Elita post-sovietică nu şi-a pierdut funcţia distructivă. Din inerţie, aceasta continuă să distrugă ceea ce conduce. Dacă ieri ţinta anihilării era societatea sovietică, astăzi ţinta acesteia este societatea moldovenească. continuă să citeşti ‘Pentru un proiect autentic naţional-conservator’
În ultimul timp, reprezentanţii AIE au început tot mai mult să vorbească despre intenţia de a modifica procedura de alegere a preşedintelui Republicii Moldova. Într-adevăr, la prima vedere se creează impresia că actuala criză politică este generată de procedura anevoioasă de alegere a şefului statului, iar transmiterea funcţiei de alegere către popor, în calitate de arbitru, ar rezolva această situaţie.
În realitate, soluţia este falsă din start. Experienţa anilor 90 a demonstrat deja că instituţia prezidenţială poate deveni şi ea un factor de instabilitate şi crize politice de proporţii. Să ne amintim că trecere la republică parlamentară a fost făcută anume cu scopul de a reduce influenţa distructivă a preşedintelui în procesele politice din Moldova.
Moldova este un stat prea mic pentru lupte între diverse clanuri politice. Iată de ce procedura de alegere a preşedintelui nu trebuie privită doar ca un proces de desemnare a unei persoane într-o funcţie înaltă, ci un proces de unificare a clasei politice în jurul unui interes naţional, care vizează toţi locuitorii republicii, inclusiv şi politicienii moldoveni. Aş îndrăznic să calific procedura de alegere a preşedintelui de către parlament ca un “ritual de purificare”, în care deputatul se dezice de interesele sale meschine şi se dedică construcţiei unui idei naţionale. Pasul făcut de politicien la 4 aprilie 2005 a pus bazele unui proiect de edificare a unui stat naţional, liber, unitar şi puternic, proiect deturnat mai târziu de “noua clasă politică”. continuă să citeşti ‘Alegerea preşedintelui de către parlament – “ritual de purificare” a clasei politice’
Toamna aceasta a adus premiera a unui nou film excepţional al lui Pavel Lunghin, autorul filmului „Ostrov”, unul din cele mai privite filme ruseşti din ultimii 30 de ani. Este vorba de «Царь» („Ţarul”), ecranizare unui moment din viaţa lui Ioan cel Groaznic şi mitropolitului Filip, anul 1565.
În acea perioada, ţarul rus înfiinţează „opritcina”, primul serviciu secret rusesc însărcinat cu persecutarea tuturor celor care sunt suspectaţi de „viclenie”.
Unica persoană care se ridică împotriva valurilor de teroare este mitropolitul Filip, pentru care fapt plăteşte cu viaţa.
Luând în consideraţie că în realitate personajul în jurul căruia au loc toate acţiunile şi însuşi ideea filmului e roteşte în jurul lui Filip, ar fi mai corect ca filmul să se numească „Mitropolitul”, tiranicul ţar nu este decât un decor, un persecutor al Bisericii Ortodoxe.
Modul în care este reprezentat ţarul rus a revoltat cercurile naţionaliste şi monarhiste din Rusia care au organizat acţiuni de protest în care şi-au exprimat nemulţumirea de ceea ce au numit ei “schimonosirea istoriei a Rusiei”.
E un film despre jertfă, credinţă şi dragoste, care merită să fie privit de cei care sunt pasionaţi de filmele de calitate.
Filmul poate fi găsit pe torrenturile moldoveneşti. Nu e o calitate excelentă, dar tolerabilă.
Nu ştiu pe ce se bazează reprezentanţii AIE atunci când afirmă că organizarea unui referendum ar rezolva criza politică. Am întrebat câţiva specialişti în drept cât este de reală intenţia actualei guvernări de a modifica constituţia. În realitate, plebiscitul, despre care se vorbeşte atât de mult, nu are decât un caracter consultativ, fără a avea putere decizională. Modificările în legea fundamentală nu pot fi făcute decât de organul legislativ. Dacă deschidem Constituţia, la articolul 143, citim:
De aici rezultă că AIE poate introduce modificări în Constituţie doar cu ajutorul comuniştilor. În cazul în care deputaţii PCRM nu vor oferi cele opt voturi necesare pentru alegerea lui Lupu preşedinte, este puţin probabil să le ofere pentru modificarea constituţiei în direcţia dorită de actuala guvernare.
Parafrazând profesorul Preobrajenski din romanul şi filmul “Inima de câine”, aş vrea să spun că “problema nu este în constituţie, sau modalitatea de alegere a preşedintelui, problema e în capul politicienilor”.
Povestea despre posibilitatea organizării unui referendum este desigur o poveste de speriat komsomoliştii. O astfel de procedură este prea greoaie, necesită timp, nervi şi resurse bugetare, pe care AIE nu prea are. Iată de ce deputaţii vor fi nevoiţi, în cele din urmă, să găsească un compromis fără a recurge la modificarea regulilor de joc.
O soluţia ar putea fi reducerea din competenţelor preşedintelui ţării. De ce majoritatea parlamentară, instituţionalizată, nu şi-ar asuma dreptul de a desemna şi alege şeful guvernului în locul preşedintelui ţării? Şeful statului să deţină doar o funcţie strict decorativă. Într-o astfel de modificare ar fi interesate toate fracţiunile parlamentare, în afară de PD, respectiv o astfel de modificare a constituţiei este mai uşor de realizat decât schimbarea modalităţii de alegere a preşedintelui. continuă să citeşti ‘Ce soluţii există la criză politică actuală?’
Regiunea separatistă transnistreană se află la o răscruce de drumuri. Prima cale duce spre consolidarea regimului Smirnov, susţinut de “siloviki” şi tabăra liberală, reprezentată de oameni de afaceri (Partidul „Obnovlenie”).
Indiscutabil, lupta în eşaloanele superioare ale puterii va slăbi în continuare regiunea separatistă, făcând-o vulnerabilă la infiltrări şi implicări din afară. Totuşi, este pregătit Chişinăul să profite de acest moment prielnic pentru procesul de reîntregire a statului?
Rusia şi-a manifestat prin unii din emisarii săi nemulţumirea faţă de „năzbâtiile” lui Igor Smirnov, iar opinia publică din regiune aşteaptă cu nerăbdare decizia sovietului suprem, cu privire intenţiile lui Igor Smirnov. Moldova, slăbită din cauza luptelor interne, tace. continuă să citeşti ‘Situaţie “prerevoluţionară” la Tiraspol?’
Cineva din blogosfera moldo-română făcuse nişte observaţii referitor la suprapolitizarea societăţii moldoveneşti. Suntem politizaţi până în măduva oaselor şi totuşi „societatea civilă” menţinută la noi de către occidentali ţipă că moldovenii sunt prost informaţi. Scuzaţi vă rog! Priviţi satele noastre, ocupaţia preferată a moldovenilor din provincie nu este doar vinul, dar şi dezbateri pe subiecte politice şi geopolitice. Dacă românul s-a născut poet, basarabeanul s-a născut „analist politic”.
Politica a invadat totul: cele mai discutate subiecte pe forumurile moldoveneşti sunt ultimele ştiri din politica moldovenească, subiectele spectacolelor din Chişinău promovează insistent platformele partidelor politice liberale, oamenii de artă sunt clasificaţi după preferinţele politice: artiştii din tabăra adversă sunt consideraţi „inculţi”, în cal mai bun caz, „trădători”. Zdob şi Zdub, Nelly Ciobanu sunt „trădători” şi „comunişti”, Doina Sulac, Dan Balan – „patrioţi”.şi „liberali”. continuă să citeşti ‘Politica dăunează grav sănătăţii mintale dvs.’
Evenimentele social-politice ce s-au desfăşurat în ultimii ani în societatea noastră a determinat apariţia necesităţii de a introduce religia ca disciplina obligatorie în ciclul preuniversitar. Acest fenomen nu constituie un moft al cuiva ci un imperativ al unei societăţi aflate în tranziţie, abia scăpată de ateism.
După o lungă perioadă de ateism, în întregul spaţiu ex-sovietic, credinţa îşi recapătă locul ei firesc în societate, astfel spre exemplu începând cu septembrie 2009 religia se predă şi în şcolile din Rusia.
Cineva spunea că mileniul III “va fi unul al credinţei sau nu va fi deloc”. Republica Moldova, în intenţiile sale de aderare la UE ar trebui să preia practica ţărilor cu o democraţie consolidată în care de mai mulţi ani religia este predată în instituţiile preuniversitare. continuă să citeşti ‘Apel Naţional pentru predarea Religiei în şcoală’
Astăzi, la o distanţă mai mare de evenimentele din 7 aprilie este interesant să priveşti cronica evenimentelor în modul în care se derulat ea atunci, în modul în care au fost prelucrate creierii oamenii spre ai conduce la un rezultat aşteptat.
Prima cronică este din Evenimentul Zilei, 7 aprilie:
13:17. Primarul Chişinăului: Alegerile au fost fraudate
Dorin Chirtoacă, edilul capitalei Republicii Moldova, a declarat, într-o intervenţie telefonică la RTV, că “protestele sunt justificate, pentru că oamenii nu ar vota în număr atât de mare cu reprezentanţii comuniştilor”.
14:12. Protestatarii sunt nemulţumiţi de faptul că telefoanele mobile nu mai funcţionează.
Poliţia foloseşte gaze lacrimogene pentru a încerca să-i oprească pe protestatari, în timp ce zeci dintre aceştia sunt răniţi. continuă să citeşti ‘Spicuiri interesante din presa romaneasca in ziua de 7 aprilie’
Directorul institutului statelor CSI, prim-vicepreşedintele Comitetului Dumei de Stat pentru relaţiile cu spaţiul CSI, Constantin Zatulin, consideră că Moscova este sceptică vizavi de conflictul politic din regiunea transnistreană provocat de noul proiect al constituţiei, iniţiat de Igor Smirnov.
„Organizarea unui referendum şi adoptarea noii constituţii nu sunt atât de necesare pentru consolidarea Transnistriei în contextul în care acestea provoacă conflicte între diverse ramuri ale puterii”, a declarat Zatulin, în cadrul unui interviu publicat de agenţia transnistreană de ştiri „Lenta PMR”.
Zatulin a reamintit că discuţiile asupra necesităţii adoptării unei noi legi fundamentale a „republicii moldoveneşti nistrene” a fost iniţiată de ex-preşedintele sovietului suprem de la Tiraspol, Evghenii Şevciuk, “actualul proiect, propus de Igor Smirnov nefiind decât o reacţie la această acţiune politică nereuşită”. continuă să citeşti ‘Kremlinul ar avea rezerve faţă de noua constituţie a Tiraspolului’
Ştiri selectate
A Treia Cale Centrul de Analiză şi Monitorizare Strategică Proiectul ARCHE
comentarii recente